Scriu în numele lui Dana şi Brandi Bates, care lucrează pentru o dezvoltare susţinută în România. Actualmente, sunt profesor Bernard Schwartz de Economia Politicilor Internaţionale la Şcoala Johns Hopkins, secţia Studii Internaţionale Avansate. Mare parte din munca mea pedagogică din ultimele decenii s-a concentrat asupra conceptului de capital social, iar de curând am fost încurajat de câteva strategii pentru dezvoltarea capitalului social din România, un domeniu dorit în mod critic. Dar, pentru început, câteva cuvinte despre capitalul social.

Capitalul social reprezintă norma informală care promovează cooperarea dintre doi sau mai mulţi indivizi şi este sursa unor virtuţi ca onestitatea, reciprocitatea şi comportamentul de încredere. Prezenţa acestor valori creează un climat de încredere, cooperare şi auto-organizare pentru a rezolva probleme prin acţiune colectivă. Societăţile în care există încredere au succes pe toate nivelurile, atât politic, cât şi economic. Capitalul social (valorile împărtăşite, precum onestitate şi reciprocitate) este o precondiţie importantă pentru societatea civilă, mai ales pentru culturile post-comuniste.

Experienţa multor societăţi fost comuniste a inclus crearea de către comunism a multor obiceiuri: dependenţa excesivă de stat - ceea ce a condus la o absenţă a spiritului antreprenorial - ,  imposibilitatea de a face compromisuri; şi un refuz al cooperării voluntare în grupuri precum companii sau partide politice, fapt ce a încetinit mult consolidarea democraţiei şi a economiei de piaţă.

Şi probabil, nicăieri în lume, efectele brutale ale comunismului nu au fost simţite mai acut, decât sub mâna lui Ceauşescu. Atomizarea socială, neîncrederea interpersonală (o incapacitate şi un refuz al cooperării), împreună cu o distrugere aproape integrală a societăţii civile, reprezintă moştenirea morală şi socială a Comunismului.

Cele mai multe abordări pentru dezvoltare au fost făcute în domeniile capitalului financiar şi asistenţei tehnice. Dar nevoia dezvoltării capitalului social, în special în societăţile post-comuniste, este la fel de importantă. Într-adevăr, utilizarea în mod eficient a asistenţei tehnice şi financiare este în mare parte determinată de prezenţa în prealabil a capitalului social: normele etice pentru onestitate şi reciprocitate.

Deşi multe eforturi au fost făcute pentru studierea prezenţei sau lipsei capitalului social, puţin este făcut pentru redezvoltarea la nivel practic a acestei forme de capital. Totuşi, Dana şi Brandi Bates au dezvoltat abordări strategice pentru a reinstaura capitalul social în România. Ei fac asta cu ajutorul celor două discipline de educaţie prin experienţă “Educaţia prin Aventură şi Învăţarea prin Serviciul în folosul Comunităţii”,  care sunt metodologii validate pentru construcţia încrederii interpersonale şi pentru a ajuta oamenii să-şi însuşească valorile care facilitează cooperarea pentru beneficii reciproce.

Aceste discipline se dovedesc a fi sustenabile prin încheierea unor parteneriate relevante între instituţii din România şi Statele Unite ale Americii (de exemplu, Universităţile din Timişoara şi Cluj, precum şi sistemele locale de învăţământ). Dana şi Brandi Bates au dus sute de tineri în programul lor de Educaţie prin Aventură Viaţa şi au lansat un program extraordinar de aventură şi Învăţare prin Serviciul în folosul Comunităţii, numit IMPACT, care a fost aprobat de o şcoală şi este în proces de a deveni un program naţional printr-o campanie pe Internet. O parte din strategia lor include, de asemenea, dezvoltarea şi traducerea curriculei pentru dezvoltare personală şi morală, care va fi făcută publică în şcoli, precum şi on-line.

Strategia lor pentru dezvoltarea capitalului social este, de asemenea, relevantă cultural, deoarece se iau în considerare valorile Bisericii Ortodoxe, şi se pare că este o posibilă resursă pentru dezvoltarea capitalului social. Într-adevăr, un viitor scop pentru dezvoltarea capitalului social o reprezintă workshop-urile (atelierele) asupra importanţei capitalului social şi cum pot contribui diferitele tradiţii la dezvoltarea lui.

Scriu pentru a încuraja aceste strategii de bază pentru dezvoltarea capitalului social. Într-adevăr, în termeni de a transforma o investiţie într-un ajutor, riscurile de a nu se dezvolta capitalul social în România vor fi infinit mai mari decât costurile.