Tema activității
- Comunicare
- Identitate personală
- Profesia mea
Domeniul de învățare
- Angajabilitate
- Dezvoltarea caracterului
Metoda educațională
- Poveste
Descriere
Materiale necesare: nu este cazul
Durata: între 15–30 minute
Scopul acestei povestiri este de a prezenta importanta dedicarii si responsabilitatii personale pentru dezvoltarea personală
Pregătire și facilitare:
Citiți cu voce tare povestirea. După ce ați terminat, încheiați cu o discuție de procesare/debriefing, folosind întrebările sugerate.
Copil fiind, Beethoveen cânta la pian mai bine decât adulții. A ținut primul concert când avea 7 ani, iar la vârsta de 11 ani deja lucra în orchestra Court of Cologne. La 12 ani a publicat prima lui compoziție semnificativă. Patru ani mai târziu vizitează Viena, unde cântă cu marele Mozart. Părăsind încăperea, Mozart spunea:
– Priviti acest băiat! Într-o zi va face lumea să vorbească despre el.
Tatăl lui Beethoveen, care era cântăreț la Court, s-a gândit că va face mulți bani cu talentul acestui băiat. Se pare că se gândea mai mult la banii pe care îi va face pentru a cumpăra de băut decât la fericirea copilului său. Când venea acasă, noaptea târziu, acesta îl trezea pe copil și-l punea să facă repetiții, iar dacă se întâmpla să greșească o notă, îl lovea. Dar duritatea și asprimea tatălui său nu l-au făcut pe Beethoveen să urască muzica. Mama lui a fost cea care l-a încurajat în tot acest timp.
Dar când Beethoveen avea 17 ani mama, lui a murit. Acum nu mai era nimeni care să aibă grijă de cei doi frați ai lui mai mici. Tatăl lui a vândut hainele mamei ca să poată cumpăra de băut.
Beethoveen l-a întrebat pe prinț dacă nu cumva ar putea fi el plătit cu jumătate din bani ca să poată avea grijă de frații lui. Dorința lui a fost îndeplinită, iar pentru tatăl lui începea sfârșitul carierei la curte.
În acest timp Ludwing devenea capul familiei. Pentru tot restul vieții el și-a asumat răspunderea pentru frații lui, cu toate că aceștia îi creau probleme.
În 1792, când încă nu împlinise 22 de ani, s-a mutat la Viena să studieze sub îndrumarea lui Joseph Hayden, cel mai faimos compozitor în viață. Toți acești ani la Viena, Beethoveen a muncit din greu, învățând să cânte la multe instrumente, vioară, violoncel, clarinet, etc și pentru a știi mai bine cum să scrie muzică pentru orchestră.
Curând, lumea a început să îl adore. Cetățenii orașului Viena erau iubitori ai muzicii, care nu pierdeau nici o ocazie de a-l asculta pe Beethoveen. El a dat o serie de concerte în 1795, unul dintre acestea fiind pentru văduva și copiii lui Mozart.
În următorii ani a scris, a călătorit și a cântat, făcându-se cunoscut lumii întregi.
Înainte de a împlini 28 ani, a început să audă un zgomot ciudat în ureche. La început l-a ignorat, dar acest zgomot se accentua mai mult și mai mult. Într-un târziu a mers să consulte un doctor. Diagnosticul său a fost o lovitură mare, mai mare decât dacă i s-ar fi spus că nu mai are mult de trăit: începuse să surzească. Pentru mai mult timp, Beethoveen nu a îndrăznit să spună nimănui, s-a distanțat treptat de lume si trăia o viață nefericită. Scria unui prieten: “Timp de doi ani nu am luat parte la nici un fel de activitate a oamenilor: sunt surd. Dacă aveam altă profesie ar fi fost mai ușor.”
Și-a găsit refugiu la țară, unde putea merge singur la plimbare prin pădure. “Faptul că sunt surd mă afectează aici mai puțin decât oriunde” scria acesta. “Fiecare copac îmi pare că îmi vorbește despre Dumnezeu.”
Fiind convins că va muri, Beethoveen a vorbit despre faptul că surzește și a lăsat totul prin testament fraților lui. “Nu pot să mă văd în situația de a spune oamenilor – vorbește mai tare, țipă, pentru că eu sunt surd,” a scris. “Cum pot sã admit slăbiciunea simțului care ar trebui sã fie mai perfect decât la alții și care o dată îl aveam perfect? Trebuie să trăiesc ca în exil. Îmi este frică de moarte, iar dacă voi ieși în public, lumea își va da seama. Ce umilință când cineva stă lângă mine și aude un fluier iar eu nu aud nimic, sau când un cioban își paște oile cântând, iar eu nu aud nimic. Întâmplări ca acestea mă duceau aproape de disperare, puțin a lipsit să nu-mi iau viața.”
Totuși, Beethoveen a făcut ceva mult mai curajos decât să renunțe. A continuat să scrie așa cum era. Muzica scrisă în această perioadă a început să aibă o altă calitate, mult mai diferită de cea scrisă înainte. Multe din compozițiile lui Beethoveen au fost mai puternice, mai curajoase, la fel cum începuse să fie și viața lui. Era frumos, dar în același timp ciudat că cele mai bune compoziții muzicale care ne amintesc de el au fost scrise după ce și-a pierdut auzul. Era singur, nefericit dar totuși a compus ultima lui simfonie, “Simfonia numărul Nouă” cu faimoasa, “Odă Bucuriei”.
Când totul a fost pregătit, a fost de acord să conducă orchestra și corul din Viena. Toată sala a fost plină. Beethoveen și-a luat locul în centrul orchestrei cu spatele la public și la un semnal muzica a început. Sunetul magnific al muzicii a cuprins într-un moment publicul. În tot acest timp, Beethoveen nu auzea nimic. Urmărea totul numai în mintea lui. Când s-a terminat, marele maestru si-a lăsat în liniște mâinile jos și își strângea foile pe care erau scrise cântecele. Cineva l-a tras de mânecășsi când s-a întors a văzut lumea stând în picioare și aplaudând. Era fericit. Muzicianul surd a făcut o reverență, în timp ce aproape fiecare ochi din sală lăcrima.
Ultimii ani ai marelui suflet au fost unii foarte triști, acesta găsindu-și confortul numai citind muzica. Un bun prieten i-a trimis compoziți de-ale lui Hayden și și-a petrecut multe ore uitându-se și citind notele. Și-a găsit mult confort, de asemenea, în cântecele lui Schubert. A murit în 1827, si între ultimele lui cuvinte a zis, “În rai voi auzi”.
Întrebări de procesare/debriefing:
- Cum vi s-a părut povestirea?
- Cine este Beethoven?
- Cum și-a petrecut copilăria?
- Cum a ajuns să cânte la curte? Care au fost obstacolele din viața sa?
- Cu ce problemă de sănătate s-a confruntat?
- Cum credeți că s-a simțit când a aflat că va surzi?
- Cum a făcut față încercărilor?
- Voi v-ați aflat într-o situație care părea fără rezolvare? Cum v-ați simțit? Ce ați făcut?
- Ce ați învățat din viața lui Beethoveen?
- Care este morala povestirii?
- Care este însemnătatea provocărilor și greutăților cu care ne onfruntăm în viață?
- Cum ne ajută acestea să ne dezvoltăm?
- Aveți exemple din viața voastră, când greutățile/ încercările v-au ajutat să vă dezvoltați?
- Cum am putea folosi aceste lecții în alte contexte ale vieții?
Obiective de învățare
Valori, abilități, cunoștinte (V.A.C). În urma activității participanții vor putea:
- C – Să explice importanța situațiilor dificile/ greutăților pentu dezvoltarea personală
- C – Să exemplifice situații de viață în care greutățile și dificultățile au fost depășite și au contribuit la dezvoltarea personală
- V – Să manifeste optimism și încredere atunci când se confruntă cu o situație dificilă
Competențe IMPACT
- Management personal și de grup
Competențe Europene
- Civice şi sociale
Valori
- Discernământ
- Perseverenţă
- Creativitate
- Curaj
Resurse necesare
- Fără resurse
Număr de participanţi
- mai puțini de 12
- 12 - 20
- mai mulți de 20
Vârsta participanților
- între 10 - 13 ani
- între 14 - 19 ani
- peste 20 ani
Durată
- 15 - 30 minute
Sursa
- Tiberiu Culidiuc (coord), IMPACT – jocuri și povestiri, Manual de educație nonformală, ediția a II-a, 2015, Fundația Noi Orizonturi