Mirela Aurora Canonenco este învățătoare de 18 ani, fiind titulară la Triteni, în județul Cluj, din 1999. A ajuns accidental să dea la liceul pedagogic, urmându-și cea mai bună prietenă, însă a descoperit că asta este ceea ce i se potrivește cel mai bine: „În timp am descoperit că într-adevăr e o misiune valoroasă, misiunea de învățător. Consider că e un rol atât de important în societate și în educația oamenilor pe termen lung, încât mi se pare cea mai valoroasă meserie.” A predat timp de 5 ani la o școală din Cluj, făcând o pauză de Triteni, dar s-a întors tot aici, la Școala Gimnazială ”Pavel Dan” din Tritenii de Jos, pentru că vrea să fie „dascăl de țară, unde copiii au mai mare nevoie de mine.”

Poveste Mirela Canonenco_Marsul ecologistilor

                                                                                    Elevi implicați într-un marș al ecologiștilor

 

Crede că a fi învățător înseamnă, în primul rând, a avea grijă de latura umană și emoțională a copiilor: „Dacă nu ești aplecat și deasupra celorlalte nevoi ale copiilor, care la urma urmei sunt baza, nu cred că învățarea poate avea loc.”, iar progresul și educația bună înseamnă să iei „o clasă de copii, toți de I sau de S și să-i aduci la B, pe toți. Cel mai important este să vezi într-un copil că e mai bun decât ieri.” Totodată, când vine vorba de școala actuală, Mirela spune că ar trebui să se adapteze secolului 21, pentru că „nu mai sunt aceiași copii, iar adaptabilitatea la clasă, la elevi, la vârsta fiecăruia”, tehnologia, inteligențele multiple – toate ar trebui să fie compas pentru o învățare de calitate. „Acum că suntem în era tehnologiei, poți să îți găsești resurse pe internet, cât de multe vrei tu, ca dascăl poți să le personalizezi și să adaptezi clasei tale anumite tematici, dar e nevoie de implicare și dorință, dacă vrei să fii creativ.”

Cele 3 cuvinte care o caracterizează: Echilibru. Implicare. Ajutor.

Iar când vine vorba de implicare, își aduce aminte cu drag de o zi de vineri, în luna octombrie 2016, când „aproximativ 80 de elevi din clasele V- VIII au invadat sala în care mă aflam, dornici să afle ce „minuni” se întâmplă la un Club de inițiativă comunitară IMPACT. „Pfai!”, mi-am zis în acel moment, punându-mi mâinile în capul încărcat de întrebări fără răspuns: „Cum, Doamne ne descurcăm noi (2 lideri) cu atâția copii?”, „Cum vom putea aplica curriculum IMPACT cu un grup așa mare?”, „Cum ne vom organiza?”, „Cum vom lucra în echipă?” „Cum ne vom pregăti activitățile?” etc. În primele întâlniri de club am trăit un curcubeu de emoții. Eram bucuroasă pentru că vedeam un așa număr mare de copii care doresc să învețe lucruri noi, să exploreze, să descopere, să experimenteze, să se facă utili, să se implice în viața comunității lor, dar totodată mi-era teamă că nu vom reuși să-i motivăm suficient, pentru a rămâne.”

Așa începe povestea proiectului Un pas spre schimbare, un proiect de educație ecologică pe care elevii l-au ales după ce au făcut harta comunității, au vorbit cu oamenii, au aflat care sunt problemele și nevoile lor și au ales: „Sătenii au semnalat mult mai multe probleme existente în comunitate, precum drumurile impracticabile, lipsa canalizării (în unele zone ale satului) etc. Acesta a fost momentul în care copiii au învățat să cerceteze probleme (cauze, efecte), să caute răspunsuri și să efectueze studii de caz.  A urmat apoi cel mai dificil moment pentru noi. „Atât de multe probleme!” ,„Cu care să începem?”, „Care sunt prioritare?” (Răspunsul copiilor: ”Toate”). Am gândit atunci: „Ne punem întrebări? Foarte bine. E primul pas spre acțiune și implicare”. Toate aceste probleme „aduse din comunitate” au fost din nou analizate de către copii și din lista aceea lungă le-au ales doar pe cele care pot fi rezolvate de către ei, micii cetățeni. Așa au convenit că în mai multe zone din sat există multă mizerie și gunoaie, iar ei pot contribui la menținerea unui mediu curat. Deci, au decis. Pornim la treabă!”

Comunitatea susține schimbarea?

Proiectul de educație ecologică a avut și sprijinul primăriei care a pus la „dispoziție un mijloc de transport pentru a „colinda” satul în vederea stabilirii zonelor pe care vrem să le igienizăm. Domnul primar ne-a fost ghid în această „călătorie” și ne-a condus exact în locurile cele mai expuse focarelor de infecție. Am decis să stabilim o „Zi verde” și am convocat comunitatea la acțiune prin afișe, fluturași. Am mediatizat evenimentul în mass-media locală și în „ziua cea mare” am avut plăcuta surpriză ca un număr foarte mare de elevi, părinți, cadre didactice, membrii ai comunității să fie interesați de această acțiune. Primăria ne-a fost din nou aproape, colectând toți sacii de gunoi pe care noi i-am lăsat pe „traseul curățeniei”. A fost un partener de nădejde și în acest moment al proiectului.”

Personalizarea cosurilor de gunoi

                                                                                                                 Personalizarea coșurilor de gunoi

De asemenea, comunitatea se implicase și în momentul în care copiii au făcut un Târg de Crăciun pentru a strânge fondurile necesare pentru coșuri de gunoi, ca parte din inițiativa ecologică: „Acest târg s-a desfășurat sub forma unor ateliere: „Pahare cu surprize”, „Pictură pe față”, „Expoziție de obiecte, cu specific de iarnă (cu vânzare)”, „Atelier gastronomic” (turte și covrigi de cumpărat), „Tombolă”, „Renul și ținta”, „Atelier de tatuaje” etc. Pentru participarea la atelierul dorit era necesară plata unui singur leu. Leu cu leu, s-au făcut 1300 la finalul târgului.”, bani cu care copiii s-au „distrat făcând cumpărături online” pentru prima dată și obținând coșurile de gunoi dorite.

Mai mult decât atât, „copiii au dorit să personalizeze coșurile de gunoi pentru a le face mai atractive. Au cerut ajutorul unui bunic, care i-a învățat cum să facă un șablon, cum să pregătească materialele și cum să aplice vopseaua. Fiecare copil a reușit să-și pună în valoare abilitățile practice individuale în vederea finalizării acestei acțiuni. Am transportat/ amplasat apoi coșurile de gunoi în diferite zone ale satului, cu ajutor primit din partea primăriei, din nou. Ni s-a pus la dispoziție un mijloc de transport special și îndrumați de către două persoane delegate din partea primăriei, am reușit să așezăm coșurile noastre vesele la loc de cinste. Privindu-le, te îndeamnă să le folosești.”, ne spune Mirela.

Pe lângă acestea, proiectul a inclus și un atelier creativ de reciclare a deșeurilor și un Marș al ecologiștilor, „care a fost cea mai zgomotoasă acțiune a proiectului nostru (la propriu). Cu aprobarea primăriei și purtând toți eșarfe verzi, confecționate de noi, ne-am deplasat pe ulițele satului cu pancarte, fluiere, muzică și voci puternice. Când un bunic ne-a întrebat: „Ce aveți mă? Ce faceți atâta gălăgie?” ne-am bucurat. Înseamnă că am fost auziți.”

Lecții învățate și transformări

„Am observat autocontrolul. Toți aveau tendința de a avea idei multe și se supărau dacă ideea lor nu era îmbrățișată de restul grupului. Am observat spre finalul anului că au început să-și mai mențină controlul asupra reacțiilor negative, nu mai făceau aprecieri critice asupra colegilor, se susțineau unii pe alții și spre târgul de Crăciun organizat au știut să-și distribuie sarcini, în funcție de talentele lor și de valorile fiecăruia.” Astfel, când au decis cine merge în audiență la primărie, au luat hotărârea printr-un joc de rol în care au simulat întâlnirea: ”A fost totul public, totul democratic, deci nu a trebuit să selectam, s-au selectat ei și nu a mai fost nici o discuție. Dupa acest joc de rol, nu au mai fost nemulțumiți, pentru că s-au autoevaluat fiecare și feedback-ul l-au primit de la colegii lor imediat, care au apreciat în mod corect abilitățile fiecăruia”.

De asemenea, când a fost timpul de a reflecta asupra ce a mers bine și ce nu a mers bine în proiect, au găsit o metodă creativă de a face procesul: uitându-se la toate pozele făcute. „Au zis că în urma proiectului au învățat să colaboreze, să muncească în echipă, au învățat că pot fi de folos, au învățat să își cunoască colegii mai bine”. Au existat multe conflicte pe parcurs, la târgul de Crăciun, când au ales coșurile de gunoi, însă Mirela i-a lăsat să negocieze și să își rezolve problemele, pentru a învăța cum să se descurce împreună.

Igienizare

                                                                                          Educație ecologică și igienizare, în echipă

„Ce am fi putut face altfel în acest proiect? <<Să căutăm colaboratori din rândul unor societăți implicate în acțiuni de protejare a mediului și să invităm o televiziune pentru a filma momentele de implicare socială, în vederea promovării în mass-media a acțiunilor noastre, ca exemple de bune practici>>- au mai menționat copiii.”

Concluzia? Urmează amenajarea unui parc educațional, proiect câștigat cu susținerea unui alt club IMPACT, cu „aparate de joacă, grădini de legume, hotel de fluturi, insecte, alei, plante aromatice… nu ne-am gândit niciodată ca locul nostru de joacă se va transforma de fapt într-un loc de relaxare, într-un parc de relaxare”. În cele din urmă, cu dorință și timp, poți face orice, iar creativitatea va veni, mai spune Mirela: „E frumos când poți face lucruri frumoase pentru cei din jur doar cu dorința de implicare, cu atât de puține resurse uneori poți să faci atât de multe lucruri mărețe. Cred că ăsta e rolul cel mai important al IMPACT, să îi poți motiva pe copii, să fii puterea exemplului în a te implica, să nu mai aștepte să primească ceva dacă fac un lucru bun, să vină din suflet, nu condiționat”.

Competențe școlare trăite

„Am constatat că pe parcursul proiectului ne-am  exersat și îmbunătățit cunoștințele/ competențele la nivelul următoarelor discipline:

  • Limba și literatura română (utilizarea corectă şi adecvată a formelor exprimării orale şi scrise în diverse situaţii de comunicare- redactarea scrisorilor, compunerea poeziilor, elaborarea textelor pentru afișe, fluturași, articol în ziar, intervievarea cetățenilor),
  • Matematică (realizarea bugetului proiectului, gestionarea banilor obținuți la Târgul de Crăciun),
  • TIC (realizare de afișe, fluturași, comanda on-line a coșurilor de gunoi, redactare de e-mail-uri, utilizarea rețelelor de socializare),
  • Educație socială (investigarea unor probleme, participare responsabilă la luarea deciziilor, spirit de inițiativă, colaborare, spirit critic și antreprenorial),
  • Educație tehnologică și aplicații practice (personalizarea coșurilor de gunoi și amplasarea lor),
  • Educație plastică (confecționare de felicitări/ obiecte cu specific de iarnă, pictarea pancartelor și a obiectelor din materiale reciclabile),
  • Educație ecologică (acțiunile de igienizare, atelierele de reutilizare creativă, marșul ecologiștior, amplasare coșuri),
  • Educație fizică, sport și sănătate (drumețiile),
  • Consiliere și dezvoltare personală (colaborare, muncă în echipă, autocontrol, perseverență, respect, bunătate).”

Aceasta este una dintre cele 10 experiențe câștigătoare în competiția „Învățăm prin experiențe, transformăm școala”. Competiția este parte din proiectul „ReSursa de Service Learning” finanțat prin programul „Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”.

Peste 200 de cadre didactice, din 100 de școli vor accesa pachetul de formare pe Service Learning pe care îl construim în cadrul proiectului:
bibliotecă online de resurse, program de formare cu două rute (ruta acreditată MEN și ruta scurtă, acreditată UBB Cluj), dar și conferința internațională de service learning.

 

Surse foto: Arhiva proiectului

Text de Alice Teodorescu, colaborator-povestitor pentru Fundația Noi Orizonturi