„De foarte mult timp îmi doream să devin profesor, nu îmi amintesc exact momentul când mi-am spus că acesta e visul meu”, așa începe povestea Tatianei Hîrnu, profesoară de engleză la Școala Gimnazială Mihai Viteazul din Craiova.

Dacă în copilărie avea multe idei despre ce avea să facă atunci când va crește (doctoriță, polițistă, profesoară), liceul cu profil de limbi străine și profesorii de română și engleză au convins-o că asta îi este calea: „Parcă îmi doream să mă văd în locul lor, punând în practică lucuri pe care le-am învățat de la dânșii sau chiar mai mult – pe parcursul timpului, vedeam și alte lucruri, pe care mi-ar fi plăcut să le aplicăm și noi la clasă. Apoi mi-am propus să fac eu lucrurile astea. Am urmat și o facultate de limbi străine. Parcă lucrurile au mers așa normal. Am intrat în învățământ încă din primul an după ce am terminat facultatea. La început a fost mai greu, cu posturi de suplinitor, cu detașare etc. Până când mi-am găsit locul la o școală de cartier. Întâmplător, și locuiesc aici. Sunt și acasă, sunt și la școală. Asta e menirea mea.”


Această menire o face pe Tatiana să caute pentru cei mici activități cât mai variate, noutăți, metode de a-i ține atenți, implicați și dornici să învețe: „Pe mine mă interesează ca elevii mei să vină de plăcere la școală. Dacă vin stresați, speriați, obosiți, e clar că școala nu face ceea ce trebuie. Noi nu facem ceea ce trebuie, fiindcă randamentul lor este evident scăzut. Dacă vin cu plăcere, activitățile se desfășoară optim. Ei învață, se simt bine, suntem ambii satisfăcuți – elevi și profesori.

Eu folosesc foarte mult tehnologia la clasă, deși știu că este blamată. Telefoane, aplicații, conferințe Skype, tablă smart etc. Pentru cei mai mici, am foarte multe jocuri. În mod special merg în Anglia și mă întorc cu pachete întregi de jocuri. Pe ei îi atrag foarte multe – jocuri cu carduri, cărți, head bands etc. Dacă vrem să facem lucrurile bine, merită aceste investiții de timp și bani. E o schimbare pe care o pot face la clasă, la ceva timp.”

Cele 3 cuvinte care o definesc: „Implicată. Neînfricată. Ambițioasă. Nu mă las, consider că pot să fac orice”, spune ea, iar această ambiție transpare prin tot ceea ce face. Cu aceeași ambiție a început și povestea proiectului de service learning „Curtea Banului Mihai are apă potabilă” desfășurat în cadrul inițiativei Fundației Noi Orizonturi „Natura în Oraș” și implementat la Școala Gimnazială Mihai Viteazul, care, spunea ea, „a dat naștere unei frumoase colaborări între profesori, elevi și familiile acestora, precum și alți membri ai comunității locale.”

Parcul era deja un punct important pentru comunitate, fiind un parc educativ cu seră, livadă, grădină, gazon, teren de sport, bănci și multe altele, însă nu avea un lucru vital: „singurul lucru care lipsea era apa – elevii intrau în școală să bea apă, dar părinții lor sau alți locuitori ai cartierului nu intrau în școală (parcul este deschis întregii comunități).”

Așa că cei mici și cei mari au hotărât să reabiliteze fântânița din parc, însă meșterii chemați au spus că trebuie înlocuită. „O fântâniță nouă depășea suma primită din partea Noi Orizonturi și ne-am gândit cum am putea suplimenta – ne-a venit ideea unui Târg de Toamnă cu vânzare pentru comunitatea locală. S-a dovedit a fi o soluție ideală pentru a implica și părinții, bunicii și alte rude ale copiilor. Am anunțat ideea în fiecare clasă. Aproape o lună am adunat borcane de dulcețuri, murături etc. la școală. I-am rugat pe oameni să scrie pe borcan când a fost produs și ce conține. Însă fiecare clasă a avut libertatea să își organizeze taraba după bunul plac. Am promovat evenimentul în presa locală, am împărțit fluturași în cartier, iar numărul participanților ne-a depășit toate așteptările.”

Pe lângă fondurile strânse, care au depășit și ele așteptările și cei aproape 1000 de elevi ai școlii implicați în târg, a fost un prilej de conectare altfel între profesori, elevi și părinți: „Nici nu realizasem cât de mult își doreau părinții sau bunicii de la țară să se implice în viața copiilor, la școală.” Totodată ”elevii au dat dovadă de creativitate, spirit antreprenorial și s-au comportat ca niște mici vânzători timizi inițial și mai experimentați către final, au negociat, au oferit bonusuri la cumpărături mai mari de o anumită sumă, au ajutat și alte clase dupa ce și-au terminat propriile produse, au jucat rolul de gazde pentru părinți și bunici și le-au prezentat curtea școlii și chiar clasele unde își desfășoară activitatea.”

Pe lângă fântânița mai bună și o țâșnitoare cumpărate pentru parc, echipa de proiect a decis să facă o surpriză elevilor școlii: „Fiindcă suma de bani a depășit cu mult așteptările noastre (8693 lei), am hotărât să cumpărăm o fântâniță de mai bună calitate și o țâșnitoare unde vizitatorii curții școlii își pot spăla și mâinile. Chiar și după achiziționarea acestora au mai rămas bani și ei au fost cheltuiți pentru a cumpăra cadouri de Crăciun tuturor celor 997 de elevi ai școlii: brățări de silicon cu inscripția numelui școlii pentru a valida mândria de a aparține acestei școli și dulciuri specifice sărbătorii de Crăciun. Transparența în ceea ce privește investiția banilor a atras aprecierea părinților și sprijinirea școlii în demersurile ulterioare. Toate sumele strânse și cheltuielile făcute au fost expuse public pe pagina de Facebook a școlii.

Lecții învățate și transformări

Au existat și momente mai dificile, însă și acestea au devenit prilej de învățare: „Imediat după ce am instalat fântânița, n-a mai funcționat. Au existat voci critice, au spus că nu e un lucru de calitate. Însă a fost o problemă minoră, în momentul în care am instalat-o, era foarte frig afară și nu se prinsese foarte bine cimentul. Noi ne-am grăbit și apoi a trebuit să așteptăm să se usuce cimentul.” În cele din urmă, cimentul s-a uscat și fântânița a putut fi folosită în voie.

Pe lângă fântâniță, cei 20 de copii din echipa de proiect alături de Tatiana au venit în weekend-uri și au pictat 40 de plăcuțe cu mesaje pozitive despre natură, școală, viață în general, pe care le-au răsfirat prin întregul parc. Au montat și o tablă veche, care se afla în depozitul școlii, în curte, pentru a fi folosită în pauze la joacă și inspirație, însă după ceva timp a dispărut. Tatiana spune că nu e motiv de demoralizare, căci numai prin puterea exemplului schimbăm ceva, așa că trebuie să facem lucruri pentru comunitate în continuare.

 

Totodată, proiectul i-a făcut să se cunoască altfel unii pe ceilalți și să își dorească să se implice mai mult: „Dacă la început fiecare stătea puțin jenat, nu se simțeau confortabil să fie lângă colegii lor, pe măsură ce zilele și orele treceau, au început să schimbe păreri, să se grupeze singuri, și-au găsit interese comune. La nivel comportamental se simte această uniune între elevi. Învață să colaboreze. Asta ar fi prima schimbare. Apoi, le-am cerut să ne facă propuneri de proiecte în afara cursului, fără să fie profesorii implicați. Ne-a surprins plăcut faptul că au inițiat singuri întâlniri de lucru între ei (copii de clasa a V-a și a VI-a). Și-au împărțit sarcinile. Și-au atribuit roluri.”

Mai mult decât atât, copiii au fost mândri de ceea ce au realizat și au învățat să aibă mai multă încredere în sine și puterile lor, inclusiv în viața de la școală: ”În clasă pot să reproducă anumite comportamente deprinse în proiect – lucrul în echipă, sunt mai curajoși, învață să-și exprime opinia, să accepte opinia celuilalt sau cel puțin să o asculte înainte de a fi de acord sau a o contracara. Rezultatele la clasă se văd mai bine la orele la care pot vorbi mai mult, să își exprime păreri, prind curaj că ideile lor sunt valoroase. Învață să fie mai implicați.”

Concluzia? „Lucrând împreună putem face schimbări care, pe cont propriu, ar putea fi imposibile! Comunitatea are nevoie de școală și școala are nevoie de comunitate. Conștientizarea acestei interdependențe reprezintă un prim pas în calea către succesul proiectelor comunitare!” De aceea, Tatiana alături de colegii săi speră să deschidă cât de curând un club IMPACT în școala lor.


Aceasta este una dintre cele 10 experiențe câștigătoare în competiția „Învățăm prin experiențe, transformăm școala”. Competiția este parte din proiectul „ReSursa de Service Learning” finanțat prin programul “Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Peste 200 de cadre didactice, din 100 de școli vor accesa pachetul de formare pe Service Learning pe care îl construim în cadrul proiectului: bibliotecă online de resurse, program de formare cu două rute (ruta acreditată MEN și ruta scurtă, acreditată UBB Cluj), dar și conferința internațională de service learning.