Cristina Tudorașcu: Transfer spre viața reală

4 decembrie 2018

Cristina Tudorașcu este o povestitoare plină de imaginație și o promotoare a învățării experiențiale. A terminat liceul pedagogic în 1985 și spune că, inițial, și-ar fi dorit să fie medic, dar până la urmă a ales meseria de profesor: ”Mi-erau dragi copiii, așa că am ales și am rămas pe direcția aceasta.” Pentru că și-a dorit să învețe și să fie din ce în ce mai bună, nu s-a oprit aici. A urmat un colegiu pentru a deveni institutor, Facultatea de Științe ale Educației, un master în pedagogie interactivă și multe alte formări în educație. Astfel au trecut peste 30 de ani de profesorat și 8-9 ani de voluntariat.
 
”Sunt omul care insistă pe calitate, nu pe cantitate.”, spune Cristina, care crede că ”pentru a face școală, trebuie să ai  vocație”, iar școala de azi ar trebui să se schimbe: ”Sistemul nostru de educație nu mai este potrivit acestor generații. Școala ar trebui să schimbe ritmul. Copiii aceştia nu se mai pot adapta la ce am făcut și cum am făcut noi până acum. Mă refer la noi, profesorii. Trebuie noi să ne adaptăm la ritmul lor, să venim cu materiale potrivite vârstei lor, să încercăm să ne punem în pielea lor și să vedem lucrurile prin ochii copiilor. Ei văd cu totul altfel lucrurile decât ne dorim noi. Școala trebuie să se schimbe mult. E o discuție foarte amplă. Ar trebui să se pornească de la infrastructură – să schimbăm sălile de clasă, mobilierul, materialele didactice, să se reducă numărul de elevi din clasă, să se angajeze mulți profesori itineranți și psihologi, să fie respectaţi şi mai bine răsplătiți profesorii etc. Apoi, cred că ar trebui să facem mai mult loc în lecţii, dezvoltării inteligenței emoționale a copiilor, care este foarte importantă pentru dezvoltarea acestora, cel puţin la fel de importantă precum cunoștințele. Partea de inteligență emoțională este cea care îi ajută pe copii să se descurce şi să se integreze în societate”.
 
De aceea, prin tot ce face la clasă și nu numai, Cristina Tudorașcu se concentrează pe copii și se adaptează nevoilor lor, aducând o parte din schimbarea pe care o vede atât de necesară. De exemplu, inventează povești la clasa pregătitoare pe care, apoi, le termină când copiii ajung la final de școală primară – un soi de drum inițiatic parcurs cu pasiune și deschidere, alături de fiecare generație. 
 

Cele 3 cuvinte care o caracterizează: Deschisă. Perseverentă. Altruistă. ”Îmi doresc să știu tot ce se întâmplă în jurul meu și accept noul. Perseverentă am fost toată viața mea, nu îmi place să fac lucrurile pe jumătate. Iar altruistă pentru că îmi place să îi fac pe ceilalți fericiți, îmi place să fac bine. Mă bucură foarte tare asta.”, mai spune ea.

Această perseverență se vede și în proiectele pe care le aduce mai aproape de copiii pe care îi ghidează în școală, viață și la Clubul IMPACT Români cu normă întreagă, pe care îl coordonează la Școala Gimnazială I. G. Duca Petroșani. Unul dintre cele mai reușite proiecte de serviciu în folosul comunității făcut a fost realizat în parteneriat cu un alt club IMPACT, Area Petroșani, sub deviza Fii parte la diversitate.

”O parte din foștii noștri membri care în acel moment erau la Clubul IMPACT Area Petroșani au venit și ne-au propus să implementăm împreună acel proiect argumentând că vom putea să fim mai vizibili în comunitate, iar schimbările reale pe care le vizăm vor fi percepute de un număr mai mare de persoane. Nu era ceva nou, mai colaboraserăm și la alte proiecte și totuși acesta le-a întrecut pe toate şi a devenit unul sustenabil deoarece Biblioteca vie se ţine anual de atunci.

Totodată, fără să ne dăm seama am ajuns să lăsăm frâiele în mâna celor de la Area. Ai noștri copilași de gimnaziu erau mai motivați să lucreze cu cei mari, înțelegeau mai bine de la ei, voiau să demonstreze probabil că sunt și ei la fel de buni, că pot face multe lucruri. Oana Dincă (una dintre eleve) a fost cea care a dus proiectul aproape un an întreg.

Am avut și o doamnă profesoară ieșită la pensie care s-a implicat de la începutul proiectului și s-a arătat entuziastă și motivată să ne învețe ce trebuie să facem. Cu totul, aprox. 60 de tineri cu vârste între 12 și 18 ani au lucrat împreună un an de zile planificând, scriind și implementând două activități importante, Biblioteca vie și Campania stradală, activități în care au fost angrenate direct un număr de 100 persoane din comunitatea locală și din afara acesteia și indirect cam 2000 de copii, tineri, adulți din oraș.”

Cristina povestește că elevii au devenit ”profesori”, iar cele două cluburi s-au coordonat împreună, au prins încredere, s-au organizat, iar ea și colega sa, lideri seniori, au fost ”răsfățate”: ”Noi nu prea aveam ce să facem, nu ne mai întrebau ce au de făcut, ne simțeam răsfățatele grupului, lucru cu care nu eram obișnuite. Am planificat  împreună fiecare activitate în amănunt, am împărțit sarcini, am încheiat parteneriate cu instituții locale, am făcut activități de fundraising, am pictat bannere, am cântat, am dansat, am prezentat, ne-am promovat în presă și pe la posturile locale de televiziune, pe scurt am făcut  tot ceea ce făcusem până atunci, dar din perspectiva elevilor, nu a profesorilor.”

Comunitatea s-a implicat și ea în proiect, mai ales că Biblioteca vie era o premieră la nivel de oraș. Deși o mai făcuseră în școală, nu ieșiseră niciodată cu ea în Petroșani. ”Am avut susținerea oamenilor care au fost cărți vii: dl. Ion Barbu (arhitect, caricaturist, persoană activă în Valea Jiului, a creat Muzeul Instalatorului din Petroșani), o doamnă profesoară și mamă a 9 copii (mamă eroină), coordonatorii programului Viața al Fundației Noi Orizonturi, un miner pensionar, un campion de tenis, învățători și profesori etc. Am ținut activitatea în Librăria Diverta din magazinul nostru – mall-ul nostru din Petroșani. Am avut și cititori destul de mulți.”

Totodată, au încercat să colaboreze cât mai mult cu familiile copiilor din proiect. ”Acestea sunt primele care ne sprijină când avem proiecte – primii noștri spectatori și susținători sunt ei. E important să vină, să-și vadă copiii și să-i susțină. Chestia asta întărește legăturile dintre ei”, adaugă Cristina.

O altă componentă importantă a proiectului, campania stradală, a fost o altă atracție pentru comunitate: ”Am avut în campania stradală (2-3 zile la rând) mai multe metode de lucru: statui vivante, îmbrățișări gratuite, parte de clovnerie (elevii i-au învățat pe copiii mici să folosească poiul și alte obiecte strălucitoare sau colorate), am avut un spectacol în care am prezentat dansuri etnice etc. Am văzut ce a mers și ce n-a mers în fiecare zi și am încercat să ne adaptăm. Dacă am avut succes cu atelierele pentru copiii mici, am încercat să includem mai multe ca să sporim atenția și să vină oamenii. De fiecare dată încercăm să avem și obiecte handmade ca să le vindem – astfel strângem fonduri pentru a ajuta sau pentru club – așa că am inclus și asta. Noi am vrut să transmitem, în cele din urmă, că suntem diferiți și că putem conviețui împreună și ar trebui să ținem cont de lucrul acesta cât mai mult.”

Transfomările vorbesc de la sine

Implicarea elevilor în proiecte depășește, adesea, așteptările profesorilor sau chiar granițele școlii: ”Copiilor le place să vină și să facă proiecte, pentru că le fac ei. În general, în școli, li se dă ceva de făcut sau sunt puși în bănci să asculte. Când fac ei niște lucruri, devin mai motivaţi, iar noi ne străduim să descoperim pe ce sunt ei buni, ce predispoziții au. Unii știu să vorbească și atunci merg în zona de discurs. Alții au abilități de lucru foarte bune. Încercăm să vedem care sunt abilitățile fiecăruia, ce le place sau în ce excelează. Se simt valorizați dacă devin experți în domeniul lor, pot chiar să îi învețe pe alții. Și asta îi motivează foarte tare și este o transformare importantă pentru ei. Apoi faptul că sunt vizibili în comunitate, asta îi ajută să se transforme în continuare.

Totodată, tot ce învață e folositor, iar proiectele de service learning le arată acest lucru, îi ajută să conștientizeze ceea ce învaţă și să facă transferul spre viața reală.”

Cum s-a transformat Cristina?

”Pe mine m-au învățat acești tineri să fiu mai atentă la nevoile celor din jurul meu, să iubesc și să am încredere în oameni, să nu mă tem să greșesc că din greșeli învăț, să nu învinovățesc pe nimeni pentru că nu ajută la nimic, să dăruiesc tot ce aș vrea să primesc de la cei din jurul meu,  să nu uit că niciodată nu e prea târziu să spun scuze sau mulțumesc.”

Toate aceste lucruri au fost posibile datorită faptului că au discutat, au reflectat la ceea ce au făcut  provocând gândirea profundă și analizându-se pe ei înșiși în relația cu societatea. Au transformat în fapte, abilitățile lor, cunoștințele lor, folosindu-le în viața cotidiană. Au înțeles că nu e suficient să cunoască  valorile morale, ci trebuie să le folosească pentru a ajunge la ceea ce și-au propus.

Membrii cluburilor Românii cu normă întreagă și Area împreună cu liderii lor juniori au demonstrat că nu pot fi învinși, au învățat că muncind conștiincios și în echipă pot face lucruri mari: au adus în centrul atenției metode de colaborare inedite, au convins oamenii mari că pot face lucruri serioase, le-au demonstrat profesorilor lor că sunt capabili de fapte serioase.”

Aceasta este una dintre cele 10 experiențe câștigătoare în competiția „Învățăm prin experiențe, transformăm școala”. Competiția este parte din proiectul „ReSursa de Service Learning” finanțat prin programul “Împreună cu Lidl pentru un viitor mai bun”. Peste 200 de cadre didactice, din 100 de școli vor accesa pachetul de formare pe Service Learning pe care îl construim în cadrul proiectului: bibliotecă online de resurse, program de formare cu două rute (ruta acreditată MEN și ruta scurtă, acreditată UBB Cluj), dar și conferința internațională de service learning.

Contact

Sediul Central Lupeni

 

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9 | și în Cluj-Napoca

 

comunicare@noi-orizonturi.ro

 

 

0254 564 471