Liliana Olărașu sau profa de mate din Iași care  învață elevii cum se compară puterile jucând cărți cu aceștia

9 aprilie 2019

Liliana Olărașu este la catedră de 35 de ani, la aceeași școală, în Iași , la Școala Gimnazială „Vasile Conta”. Primii 7 ani a fost învățător, considerând acea perioadă ca temelia dezvoltării ei didactice, iar apoi profesor de matematică și de informatică și TIC la clasele de gimnaziu.

Primele opțiuni pentru o profesie au apărut cu vârsta școlară mică, pentru că a găsit, în mulți din dascălii ei, modele pe care și-a dorit să le urmeze. Și-a dorit să ajungă profesoară de limba română, de chimie sau de limba engleză, după cât de drag îi era profesorul: „Recunosc că am avut și o constantă în toată această diversitate: voiam să fiu profesoară…”

 

Se spune despre tine că transmiți un „mesaj bun despre curaj” și, totodată, că ești foarte modestă. Așadar, cum se îmbină cele două calități în meseria de profesor?

Liliana Olărașu: Eu cred că mesajul acesta de care spuneți are legătură cu simțul umorului, calmul pe care cred eu că îl manifest și în situații extreme, cu energia molipsitoare, cu creativitatea mea în demersul didactic, colegialitatea și puterea de a empatiza cu cei din jur, cu relația frumoasă pe care o am cu toți copiii, cu dorința de autoperfecționare și curajul de a încerca metode noi, pentru spiritul critic și autocritic, cu implicarea cu pasiune și dăruire în viața școlii, pentru atitudinea pozitivă pentru schimbare. Și se pare că de modestie nu a mai rămas loc.

 

Cum este să fii un #ProfAltfel? Ce nevoi crezi că au elevii de gimnaziu și pot fi îndeplinite de către profesori?

L.O.: Eu cred că un prof altfel este acela care stăruie și în afara materiei pe care o predă, asupra descoperirii sau recunoașterii potențialului individual, ascuns al elevilor săi și o dată descoperit să-l crească cu delicatețe. Când spun aceasta nu mă refer neapărat la copiii care performează la școală, ci și la acei copii care sunt de regulă etichetați de colegii, profesorii lor și, din păcate, uneori chiar de părinții lor că nu sunt „buni” și care ajung să creadă și ei că nu sunt buni de nimic. Aceasta cred că se poate realiza într-un climat de prietenie și de încredere.

Un profesor altfel este cel căruia îi pasă, care este preocupat să-i ajute pe elevii săi să resimtă constructiv emoțiile, să le exprime într-un mod adecvat, să le gestioneze astfel încât să dezvolte relații sănătoase cu cei din jurul lor, determinându-i să fie deschiși spre învățare.

 

„Pentru ca elevii mei să poată să ajungă să realizeze operații matematice dificile este necesar ca eu, profesorul lor, să îi ajut să își dezvolte atât abilitățiile socio-emoționale, cât și cele cognitive.”

Astfel, mă asigur că elevii pot face față situațiilor complexe pe care le întâmpină în viața de zi cu zi. Gândirea critică și autonomia în învățare sunt alte două competențe pe care le urmăresc în cadrul orelor mele. Este important ca elevii să își construiască pe perioada școlii un sistem de valori și principii care să le ghideze deciziile și acțiunile, iar eu profit de orice moment pentru a puncta importanța empatiei, a încrederii de sine, a ambiției personale și a curajului de a lupta pentru visurile lor.

Cum aplici învățarea relevantă și ce rezultate ai văzut la clasă după activitățile de Service Learning făcute?

L.O.: Dacă ați avea oportunitatea de a veni la o lecție de-a mea ați găsi un profesor relaxat, care intră zâmbind în clasă și este întâmpinat cu zâmbete sincere. Ați vedea un om care ia pulsul clasei în primele 30 de secunde, întrebându-i dacă sunt ok să înceapă ora. Ați putea auzi de multe ori un discurs de genul „este normal să greșiți, suntem aici să învățăm împreună”. Ați găsi copii la fel de relaxați, care nu se tem de ora de matematică, pentru că ei știu că ea se învață și prin joc și folosind exemple care mai de care mai plastice, uneori de-a dreptul trăsnite.

 

„Ne jucăm cărți și învățăm cum să comparăm puterile, dezlegăm rebusuri, facem jocuri de rol, punem definiții matematice pe ritmuri de hip-hop, mimăm definiții, lucrăm în echipe în care fiecare are un rol important, ne antrenăm în competiții în care toată lumea are de câștigat, învățăm prin experiență (facem măsurători, simulăm momente din viața reală), reflectăm la fiecare experiență, tragem concluzii și păstrăm momentele AHA pentru a le aplica data viitoare.”

 

La un opțional de TIC am derulat cu elevii un proiect interesant în care fiecare elev scrie o carte de proverbe pe care o explică și o ilustrează cu propriile desene sau o carte de ghicitori illustrate sau de colorat sau o carte de jocuri, exersând în mod plăcut și util noțiunile studiate. Iar cărțile rezultate ne-am gândit să le folosim în proiecte în folosul comunității.

Dacă ați nimeri într-o zi de vineri, după ore ne-ați prinde la o întâlnire a clubului de inițiativă comunitară IMPACT unde ne jucăm, povestim și ne gândim la problemele comunității, identificăm una dintre ele și o transformăm într-un proiect care în fiecare stadiu al său devine un act de învățare prin serviciu în folosul comunității (service learning). După aceste întâlniri prietenești în care multe bariere dispar, e mai ușor să întrebi în ora de matematică ce nu s-a înțeles. În acest sens, am remarcat în cei 13 ani de când sunt lider al Clubului IMPACT 36CreActorii că acei copii care frecventează clubul sunt mult mai relaxați la orele de matematică, chiar dacă nu este pasiunea vieții lor, matematica, nu mai au teama de a greși, au curajul de a întreba, devin mai responsabili în efectuarea sarcinilor din clasă și de acasă.

Ce proiecte pentru comunitate ai realizat împreună cu elevii de-a lungul timpului? Ce le-a făcut să devină din teorie proiecte practice?

L.O.: Împreună cu membrii clubului IMPACT am implementat şi coordonat proiecte extracurriculare de serviciu în folosul comunităţii, prin care elevii şi-au dezvoltat abilităţi de viaţă (comunicare, lucru în echipă, negociere, responsabilitate, curaj, perseverenţă, etc) şi au adus o schimbare semnificativă în comunitate. Clubul a câștigat competiţii naţionale de proiecte, de serviciu în folosul comunităţii: LUME BUNĂ ÎMPREUNĂ-Un donator este un salvator (2018), IMPACTUL tău Va Conta (2017, înscris în CAEN), Natura în oraș (2017, înscris în CAEN), Dăruiesc o floare şcolii mele (2016, înscris în CAEN), Zebra de la Gară (2015, înscris în CAEN), Mesagerii lui Moş Crăciun (2015), Cărți, călătorii și prieteni (2014), Cărți și bucurii pentru Centrul de zi (2013), Bookiniștii reading club(2012), Clubul copiilor comunicativi(2011), Operaţiunea Gladiola(2010) , CreActorii păpușari (2009), Bine aţi venit la Iaşi, Pelerini ! (2008), Mărţişoare pentru vârsta a treia (2007), Călătorie prin toate ţările Uniunii Europene  (2007); Mesagerii lui Moş Crăciun( 2006). 

Și ce proiecte derulezi în prezent sau pentru perioada următoare cu elevii?

L.O.: În prezent derulăm, până în iunie 2019, un proiect care tocmai se numără printre câștigătorii  competiţiei de proiecte „Elevi de serviciu în folosul comunităţii”, ediția a IV-a,  ca parte din proiectul „Vocea mea contează! Tinerii- liderii schimbării în Agenda 2030”. Proiectul nostru de Service Learning „Fiecare Strop Va Conta s-a canalizat spre ameliorarea problemelor legate de sănătate şi stare de bine. Ideea de proiect pe care dorim să o propunem constă în informarea a cât mai mulți oameni din comunitatea Municipiului Iași asupra problemei lipsei de sânge din spitale și sensibilizarea acestora să doneze sânge în scopul salvării persoanelor care sunt în imposibilitatea de a fi operate. Ne dorim ca populația să conștientizeze importanța implicării active în această problemă.

 

Ce te-a determinat să devii formator? Ce ți-ai dorit să îmbunătățești în relația profesor-elev?

L.O.: Accederea la rolul de formator cred că a venit ca o etapă firească în formarea mea profesională, în momentul în care experiența acumulată este gata să fie împărtășită și altor dascăli dornici să învețe. Acest statut mă obligă și mă motivează să mă perfecționez în permanență pentru a fi conectată la nou. În general am o relație frumoasă cu elevii mei. Mi-ar plăcea să ajung să relaționez mai mult cu unii copii care sunt foarte interiorizați și se deschid mai greu. Eu zic că sunt pe drumul cel bun.

Cât de deschiși sunt profesorii în a învăța noi metode și de a avea curajul de a le aplica ulterior la clasă?

L.O.: Există profesori care sunt deschiși să învețe metode noi, dar uită să le aplice în momentul în care ajung la clasă, profesori care nu se complică cu „prostii de genul acesta”, aceștia fiind acei profesori care nu sunt iubiți de copii, și profesori care vor să învețe, învață, aplică și sunt ei înșiși creatori de metode noi, conectându-se în permanență la pulsul transformărilor de la o zi la alta, a profilului elevului de astăzi și de mâine.

 

„Cei mai mulți profesori își doresc să învețe…ca să învețe mai bine.”

 

Dintre dialogurile cu aceștia, ce anume te impresionează din ceea ce împărtășesc cu tine? Ne poți oferi câteva exemple?

L.O.: Unii colegi sunt copleșiți de problemele personale, de lipsuri materiale, de goana după dosare sau orgolii personale și nu mai au energia necesară să mai dăruiască elevilor ceea ce ar aștepta. Dar cei mai mulți își doresc să învețe ca să învețe mai bine.

 

Cum te simți că poți să duci mai departe, altor profesori, peste hotare, viziunea de noi orizonturi pentru a ajuta ei apoi noi și noi comunități?

L.O.: Am avut oportunitatea de a participa în calitate de trainer la un curs premergător deschiderii de cluburi IMPACT în Republica Moldova. A fost o experiență în care am dat, dar mai ales am primit foarte mult. Am avut șansa să cunosc niște profesori excepționali, care își doresc cu toată ființa lor să aducă schimbări benefice în comunitățile lor, foarte creativi și foarte bine pregătiți, cu experiență impresionantă în zona educației non-formale, dornici să învețe, care pun și știu să pună întrebări, foarte sensibili și „jucăuși” și care imediat după curs s-au pus în mod admirabil pe treabă.

Sursă poze: arhivă personală

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9 | și în Cluj-Napoca

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471