„Tinerii din ziua de azi au spiritul antreprenorial în doze mult mai mari decât noi”

Interviu cu Bianca Bobîrcă, VITAS

14 mai 2019

Bianca Bobîrcă, om de comunicare și marketing al companiei VITAS, răspunde întrebărilor noastre cu privire la echilibrul educației, de pe băncile școlii până la importanța acesteia la locul de muncă și din perspectiva companiilor.

VITAS, cei care finanțează o lume mai bună, se află de peste 20 ani în România, iar Bianca face parte din echipa de marketing de peste un an. Primul proiect de care s-a ocupat a fost tot unul cu tentă educațională, o serie de șapte workshop-uri de educație financiară si antreprenorială. Încă de pe atunci și-a dat seama că lucrurile nu s-au schimbat prea mult de când a fost ea elevă, chiar dacă pe alocuri anumite aspecte s-au mai modernizat. „Atunci am conștientizat că e necesar să ne implicam mai mult la nivel micro, ca părinți, companii private și O.N.G.-uri, dacă vrem să se schimbe ceva.”

  • Din perspectiva funcției tale din marketing, cât de importantă consideri a fi educaţia tinerilor?

Ca om de marketing, cred că educația ar trebui să constituie o prioritate în viața fiecărui tânăr. Primii pași în educație îi imbrățisăm de la o vârstă foarte fragedă, astfel că la grădiniță, și mai târziu, la școală, personalitatea și cunoștințele prind rădăcini pentru a putea deveni o persoană educată. În acest fel, un minim de cunoștințe te scot în lume și te fac capabil de propriile alegeri pentru un viitor mai bun.

În gimnaziu nu mi-a plăcut școala, mi se părea o corvoadă, aveam rezultate slabe, lipsă de încredere în mine. Și oricat m-aș fi străduit, știam că anumiți profesori nu îmi vor aprecia efortul, din contră, mă vor pune și mai mult la zid. Pe alocuri, chiar mă traumatiza gândul că trebuie să merg în fiecare zi în acel loc, ulterior, când am ajuns la liceu, și mai apoi la facultate, am rememorat perioada claselor V– VIII și mi-am dat seama că nu numai eu am fost de vină, atitudinea dură și excesiv de critică a profesorilor, coroborata cu lipsa de comunicare și înțelegere, au generat multă nemulțumire și frustrare. A fost atunci un moment când puteam să mă pierd ca și copil, am început să nu îmi mai doresc să merg la școală și, din păcate, simțeam o rusine în a recunoaște aceste aspecte și de a le comunica părinților. Am vrut să mentionez acest aspect, întrucât a avut un impact negativ asupra mea și cred că încă mai există astfel de metode. Educatie nu faci cu urlete, amenințări sau comparații în fata clasei.

Unul dintre visele mele, când am terminat facultatea la Cluj, a fost să devin profesor, am renuntat însă destul de ușor la el, în perioada respectivă mi se păreau prea multe obstacole de surmontat și m-am gândit că ar fi mai bine să acumulez experiența practică și, eventual, ulterior, să revin spre o carieră de profesor.

Și acum simt că am această vocație și aș vrea tare mult să pot să ofer ceva, „de valoare” generațiilor care vin, poate sună idealist, dar ăsta este crezul meu.

  • Cum poate ajuta o companie ca educația să fie promovată constant?

În ultimii ani, companiile, și aici mă refer în general la corporații, au devenit tot mai implicate în comunitate, astfel că am sesizat și numeroase inițiative care vin să sprijine educația. Toate bune, însă eu cred că implicarea ar trebui să vină mai ales de la firmele mici, autohtone, care, chiar dacă nu beneficiază de aceeași putere financiară, ar putea să își ofere sprijinul în alt mod, la fel de util și valoros.  Un antreprenor român care a reușit să își crească o afacere, a trecut prin experiențe modelatoare, poate să inspire pozitiv numeroși tineri aflați la început de drum, i-ar ajuta să își facă o imagine realistă legată de mediul de afaceri din România, etc. Nu este neapărat necesar să donezi bani, poți să oferi expertiza și timpul tău pro bono pentru educație, la fel este și în cazul părinților.

  • Unde crezi că ar trebui educația clădită: la școală de către profesori, acasă de către părinți sau de către primul angajator?

Eu cred că educația este sădită în prima faza în familie și instituțional. Ulterior, ea se rafinează prin prisma experiențelor de viață, atât profesionale, cât și comunitare. Mă gândesc cu mare plăcere la primul meu loc de muncă, în Cluj, unde am învățat ce înseamnă profesionalismul și munca de echipă. Am apreciat cu adevărat abilitățile manageriale ale șefei mele de atunci numai mai târziu, când am avut un termen de comparație.

Acum, în calitate de părinte, văd și mă nemulțumesc multe în sistemul actual de învățământ, încerc să mă implic în activitățile de la școală ale copilului meu și îmi doresc ca și alți părinți să privească lucrurile la fel. Aș vrea ca învățarea să fie bazată pe activități practice și nu pe acumularea de informații inutile.

  • Pe de altă parte, consideri că este important ca tinerii să aibă abilităţi antreprenoriale? Și dacă da, de ce?

Este esențial ca tinerii să deprindă abilități antreprenoriale, chit că majoritatea tinerilor din ziua de azi, au acest spirit în doze mult mai mari decât noi, cel puțin asta am văzut eu. În esență, spiritul antreprenorial constă în creativitate și inovare, în abilitatea de a genera idei și modalități noi de a privi lucrurile. Fără aceste abilități, cred că nu poți fi capabil să evoluezi, să te adaptezi, să identifici și să valorifici oportunități. Nu degeaba se spune că educația are puterea de a schimba lumea, în acest fel.

  • Ce abilități caută angajatorii secolului XXI la tineri? Cum este văzută generația Z de către un angajator aflat deja de peste 20 ani pe piața românească, mai exact, regăsește în ea fidelitatea generației X, de exemplu?

Aici,  răspunsul vine direct de la colega mea, Nicoleta Cojocaru, HR Business Partner.

În cadrul proceselor de recrutare, suntem atenți în două direcții mari: abilități și profil personal al candidaților. Tinerii vin în companii cu inițiativă și nevoia de digitalizare, au abilități tehnice utilizate în toate activitățile desfășurate și au mindsetul potrivit. Căutăm tineri  pentru care relaționarea  să fie una naturală, să fie orientați către client și nevoile acestuia să reprezinte o prioritate.

Noi suntem o companie pentru care loialitatea reprezintă o valoare de bază, avem colegi în echipă cu 18 ani vechime. Generatia X  reprezintă un model pentru ultimii veniți si pe asta ne bazăm în integrarea celor mai noi colegi. Generatia Z are cu siguranță atributele ei, și cred că totul ține de fiecare angajator în parte: cum selectează, recrutează, integrează și, mai ales, se adaptează generațiilor noi în contextul business-ului respectiv.”

  • Ce sfaturi oferi tinerilor care se pregătesc de primul lor job?

Când te afli la început de drum experimentezi un mix de sentimente contradictorii, ești deopotrivă foarte entuziast și curios să înveți, eventual să te afirmi, însa ai și frica de eșec, acea „dacă nu mă descurc?” Eu le-aș recomanda tinerilor aflați la primul job, să fie ei înșisi, să nu exagereze din dorința de afirmare, să nu le fie frică de eșec și să păstreze un echilibru clar între viața profesională și cea personală. În timp, ideal ar fi să investească în dezvoltare personală.

  • Ne poţi oferi câteva impresii despre proiectul implementat împreună cu noi, Fundaţia Noi Orizonturi, „Şcoala de antreprenoriat verde”?

Din perspectiva VITAS, Școala de Antreprenoriat Verde a facilitat implicarea noastră în educație într-un mod inedit și, totodată, la unison cu valorile companiei. Am ieșit dintr-o zonă clasică de confort, implicând colegii în diferite faze ale acestui proiect, așa am învățat să ne rupem un pic din rutina zilnică pentru a juriza idei de afaceri verzi dezvoltate de tineri.

Eu am învățat din Școala de Antreprenoriat Verde că există cadre didactice implicate care își lasă amprenta asupra dezvoltării armonioase a elevilor lor și valorifică parteneriate externe pentru dezvoltarea spiritului de inițiativă al tinerilor.    

 

Sursa foto: arhiva personală   

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9 | și în Cluj-Napoca

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471