Acesta e prezentul; dascălul nu mai e furnizor de informaţie, ciajută la formarea tinerilor ca viitori adulţi

28 mai 2019

Fă cunoștință cu unul dintre#ProfiiAltfel: Ileana Carmen Dămean

Atunci când pasiunea nu e doar o opţiune, ci devine mod de viaţă, lucrurile nu doar par mai simple, ci chiar sunt. De 12 ani îmi joc rolul vieţii mele pe scena din faţa tablei fiecărei clase de elevi la care predau, de 12 ani îmi încep zilele la aceeaşi oră, intrând cu zâmbetul pe buze în clasă, indiferent că afară sunt nori, e ploaie sau mult prea cald pentru o zi de şcoală.

Am început să-mi clădesc rând pe rând anii de experienţă ca dascăl, la şcoala unde am învăţat; a fost atât de ciudat să fiu colega dirigintei mele, să o privesc de pe scaunul de alături în cancelarie, şi nu din bancă. Primul an a fost definitoriu, pentru că după ce am înţeles că da, locul meu e în clasă, între elevi, explicându-le cu răbdare, calm, îngăduinţă atâtea lucruri abstracte, greoaie, adesea de neînţeles din matematică, am ştiut că am ales drumul cel bun. Şcoala Gimnazială “Sava Popovici Barcianu” din Răşinari e şcoala în care mi-am făcut debutul în carieră, şcoala în care au venit şi primele succese alături de elevi, rezultate îmbucurătoare la examene, şi, mai presus de toate astea, şcoala în care elevii m-au iubit. Au urmat ani în care am predat la Sibiu, însă se pare că prima dragoste nu se uită, iar asta se adevereşte în cazul meu în carieră; căci am revenit la Răşinari, am revenit acasă, pentru că locul meu e aici, în şcoala în care elevilor le e tare la îndemână să înveţe alături de mine, să se joace, să descopere, să creeze, pentru că, da, sunt dascălul cu viziune, sunt omul deschis la minte, pentru care creativitatea, pasiunile elevilor, sunt mai presus de programă, materie, disciplină.

Sunt un om modest, însă un dascăl care lasă urme; iar urmele se văd la acei copii a căror privire se luminează ori de câte ori stăm de vorbă. Nu mă depăşeşte rapiditatea cu care evoluează lucrurile, nici nu mă sperie; mă bucură în schimb faptul că elevul nu mai e acel vas în care se toarnă informaţii prin pâlnie, fără să se ţină cont unde şi cum se duc; elevul e cel care decide ce îi place şi de ce îi place, el e cel care cere să afle mai multe despre un subiect care îi pare interesant.

Acesta e prezentul; dascălul nu mai e furnizor de informaţie, în schimb ajută la formarea tinerilor ca viitori adulţi. Acesta e şi prezentul meu, pentru că orele mele au loc adesea în grădina şcolii, calculând perimetre, arii, măsurând lungimi de garduri şi distanţe între copaci; rapiditatea cu care a evoluat lumea m-a scos din tiparele clasicului, cu atât mai mult, cu cât matematica, pentru mulţi elevi, e grea. Studii de piaţă, proiecte, cercetări pe teren, sunt parte din orele mele de matematică şi le văd elevilor reacţiile: le plac procentele, înţeleg fracţiile, se joacă cu numerele întregi! Ei pleacă entuziasmaţi acasă, iar eu fericită, după fiecare zi la şcoală.

Profesorii altfel au existat dintotdeauna. Am avut parte, ca elev, de profesori altfel; sunt cei pe care mi-i amintesc şi azi…Cei din prezent sunt cei care au reuşit să încalce, puţin sau mai mult, tiparele. Da, eu sunt un profesor altfel, pentru că, pentru mine locul elevului nu e în bancă, ci alături de mine, şezând pe perne de puf sau în livada şcolii, învăţând unul de la altul, discutând, punându-ne probleme, descoperind împreună lucruri noi. Matematica nu e greu de înţeles, însă e important cum e ea explicată şi transpusă în modul de gândire şi de înţelegere al elevilor. 

Formarea mea ca dascăl nu s-a oprit deodată cu obţinerea tuturor gradelor didactice, pentru că elevului nu îi demonstrezi cât eşti de bun astfel. Pentru elev, tu – omul, eşti mult mai valoros atunci când el – elevul- e liniştit, zâmbeşte, învaţă lucruri noi de la tine sau alături de tine. De mai bine de un an şi jumătate, elevi care m-au cunoscut doar la catedră, se joacă, râd, glumesc şi, ca să fie treaba serioasă, scriu şi implementează proiecte alături de mine şi de toţi cei implicaţi, în Clubul GreenImpact „Cocoşul de munte”. Clubul, pentru ei, e locul unde profesorul uită creta, n-are catalog şi vrea doar să-i ajute să facă un bine comunităţii din care fac parte.

Proiectul care mi-e încă pe suflet şi căruia îi aştept ediţia următoare e „Poftiţi la şezătoare!”, o amintire a unei zile magice în care oameni simpli din sat, meşteri populari, copiii minunaţi din club, turişti şi prieteni, primarul, viceprimarul şi dascălii satului, au lăsat la o parte emoţii, temeri, gânduri şi au trăit bucuria unei „conferinţe” de pe vremuri, de la ţară: şezătoarea.

Timpul nu lasă doar urme, timpul formează. Tinerii de azi cresc frumos, ţine doar de noi să le oferim susţinerea şi informaţiile corecte, să-i ajutăm să-şi aleagă în viaţă lucrurile bune, iar pe cele mai puţin bune, nu să le dea deoparte, ci să le transforme în avantajul lor. Tinerii altfel sunt tinerii prezentului pentru care profesorul altfel e mai mult decât profesor, e prieten. Iar pentru că orice elev altfel are şi părinţi altfel, cheia succesului unui dialog contructiv e la profesor. E o vorbă care spune că „părinţii, cum ţi-i creşti, aşa îi ai”; e valabilă şi-n cazul meu, ca dascăl. Părinţii ai căror copii îmi stau zi de zi în preajmă, sunt receptivi, încrezători în copiii lor şi mulţumiţi de faptul că noi, dascălii, le suntem aliaţi în educaţia pe care le-o oferă copiilor lor.

…când îţi urmezi pasiunea, ceea ce faci îţi iese bine! …când ai şi modele, începe totul să fie simplu! …iar când devii model, îţi creşte inima…    

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471