Ne-am luat adio de la elevi pentru acest an. Acum este timpul să avem grijă de noi înșine

12 iunie 2019

Trei minute după ora 15:00, ultima zi de școală, când brusc au dispărut toți copiii, iar liniștea este asurzitoare. Nu mai strigă nimeni, nu mai târăște nimeni picioarele scaunului prin clasă, nu se mai aude niciun scrâșnit de ascuțitoare ce roade creionul până la radieră.

Este și o liniște mai profundă: pierderea temporară a scopului nostru. Cine suntem, acum că toți acei copii care depindeau de noi pentru a le crea condițiile necesare să devină oameni mai buni și mai gânditori…nu mai sunt la școală?

Cine este un profesor care nu are cui preda?

Cel mai bun film despre predat pe care l-am văzut reliefează perfect acest moment. Este un documentar francez numit Être et avoir („A fi și a avea”), despre un profesor din Franța rurală care își încheie ultimul an la clasă.

La finalul filmului, când elevii au părăsit clasa domnului Lopez pentru ultima oară și o liniște bruscă și dureroasă umple încăperea, acesta trăiește un moment familiar oricărui profesor care tocmai a încheiat un an școlar. Respiră adânc, se uită în jur la scaunele și băncile goale, copleșit de brusca absență a copiilor. Este pierdut. Ce să facă acum că elevii au plecat?

Toți profesorii au trăit acel moment ciudat de la finalul anului școlar, dar dinainte de începutul adevărat al verii: un moment alcătuit în egală măsură din finalitate, mâhnire și ușurare. Timp de 10 luni, am existat în raport cu elevii noștri. Timpul nostru, talentele și dorințele noastre au fost puse iar și iar în serviciul lor.

Profesorii sunt cunoscuți pentru faptul că au grijă de toată lumea, mai puțin de ei înșiși. Venirea verii oferă șansa perfectă pentru a schimba acest lucru.

Unii dintre noi vom căuta luxul unei adevărate pauze fizice, mentale și emoționale de la clasă. Alții vom sări direct în școli de vară, pentru a face de-un salariu întreg. Sau vom participa în următoare două luni la mai multe conferințe și cursuri de formare decât am făcut-o în ultimele 10.

Fiecare profesor, chiar și cei dintre cei înecați în școli de vară și dezvoltare profesională, ar trebui să aloce timp următoarelor întrebări existențiale: Cine suntem când nu predăm?

Iată patru idei menite să ne ajute să profităm la maximum de oaza de timp dintre finalul acestui an școlar și începutul următorului:

  1. Deveniți educat în loc de educator

Învățați arabă, chineză sau swahili. Încercați să vă dați cu caiacul sau să faceți kickbox. Faceți un curs de olărit, de tâmplărie sau de reparare a bicicletelor.

E nevoie de curiozitate, perseverență și modestie pentru a învăța ceva nou. Dificultatea și entuziasmul care vin la pachet cu a fi novice ne pot face mai empatici cu elevii noștri, cărora le cerem zilnic să încerce lucruri noi și dificile.

Când am început să fac kickbox acum câțiva ani, am observat imediat că încurajările generice strigate de instructori la intervale regulate – „Nu vă lăsați, băieți! Bine lovit, Justin!” – mă lăsau rece. Feedback-ul specific despre cum să execuți o lovitură, cum să snopești sacul de box în bătaie și cum să dai un croșeu mi s-a părut mult mai valoros, în special atunci când instructoarea îmi arăta ce vrea să spună și apoi mă ajuta să îmi ajustez tehnica până făceam bine.

Acum, când mă trezesc că emit aprecieri vagi în direcția elevilor mei de clasa a doua („Foarte bună povestea!”), îmi amintesc de experiența mea de începător la kickbox și dau un feedback detaliat: „Mi-a plăcut dialogul pe care l-ai scris, dar uneori îmi era greu să îmi dau seama cine vorbește. Poți adăuga niște acțiune sau să scrii numele persoanei care vorbește ca să fie mai clar pentru cititor?”

  1. Puneți cratimă în identitatea dumneavoastră

Eu sunt tată-profesor și profesor-scriitor. Aceste identități hibride, alături de identități ulterioare mai puțin fundamentale, precum „cititor”, „drumeț” sau „prieten” au un impact asupra mea și asupra evoluției mele ca profesor.

Profesorii mei preferați erau cei care aveau alte preocupări în afara orelor de clasă. Acești profesori aveau acel ceva care îi făcea multidimensionali și își aduceau pasiunile la clasă.

Profesorul meu de științe își petrecea vara construind punți. În timpul anului școlar, și-a folosit abilitățile de tâmplar pentru a construi trebuchete cu elevii, pentru ca aceștia să aplice principiile fizicii implicate în aruncarea unor obiecte grele la distanță mare.

Ce vă place să faceți atunci când nu predați? Ce vă plăcea să faceți, înainte ca tsunamiul anual al școlii să vă inunde cu planuri de lecție, note și consilii tot timpul pe care îl puteați acorda hobby-urilor și talentelor?

Vara aceasta poate fi momentul să redescoperiți ce bine vă simțiți când dansați, mergeți în drumeții, gătiți, coaseți, înotați în râu sau faceți orice vă aduce pace în suflet.

Nu putem rupe legătura dintre cine suntem la clasă și cine suntem în rest. Noi obiceiuri în afara clasei înseamnă înnoirea stilului nostru de predare.

  1. Fiți la capacitate maximă cu cei dragi

Când eram student, am lucrat trei ani alături de un om care nu doar că era un profesor minunat la clasa a V-a, ci era și un tată minunat. Am devenit profesor parțial datorită faptului că am asistat la modul în care acesta își împărțea echilibrat identitatea profesională cu timpul petrecut cu copiii proprii.

Profesorii-părinți au șansa de a-și lua copiii de la școală la puțin timp după ce au ieșit pe ușa propriei școli, iar orele noastre de lucru și vacanțele se potrivesc în mare măsură cu ale lor.

Totodată, fii și fiicele noastre – asemeni prietenilor, colocatarilor sau partenerilor romantici – au adesea parte de o variantă de-a noastră lipsită de energie în timpul săptămânii și a anului școlar. Este mai greu să fim răbdători, prezenți și jucăuși cu proprii copii când am dat tot ce aveam pe elevii de la clasă în ultimele ore.

Sunt mereu surprins de câtă energie am în iunie și iulie. Parcă aș fi fugit cărând un pachet greu, și, brusc, pot fugi mai repede și mai ușor, fără greutate.

Putem acorda celor dragi o parte din energia, concentrarea și timpul liber pe care le avem.

  1. Alăturați-vă unui nou trib

Identitatea de „profesor” este una profundă. Când dau de alți profesori, fie la o petrecere în vecini sau în altă țară, am instant un sentiment de afinitate. Suntem parte din același trib.

Totuși, e revigorant să petrec timp cu oameni care nu au cretă pe degete și marker pe haine, care nu au spus niciodată fraza „ce ați avut de pregătit pentru astăzi?” și nici nu au auzit o grămadă de glume slabe ca răspuns.

Experiența de camaraderie în companie nouă poate fi bună: la un curs de creație, la un club de lectură, un grup de conversație în franceză, o ligă de baschet pentru cei de peste 40 de ani unde banderolele tip anii ‘70 sunt la modă și unde nu prea încearcă nimeni să fure mingea adversarilor.

Profesia care face totul posibil

Majorității profesorilor le place ce fac. Dacă nu ne-ar plăcea să predăm, am găsi un job mai bine plătit sau mai puțin dificil. Asta nu schimbă faptul că ce facem este dificil. Avem nevoie de odihnă și reîmprospătare dacă vrem să facem bine ce facem.

A venit vara. În următoarele două luni sacre, nimeni nu ne va cere un plasture pentru o zgârietură atât de superficială că abia se vede. Nimeni nu va veni să ne spună că Alexis a râs la desenul lor sau că Ethan a vomitat pe canapeaua clasei. Orele noastre vor fi cu adevărat ale noastre.

Această perioadă dintre anii școlari poate fi un cadou. Haideți să aprindem (sau reaprindem) o pasiune. Să ne apucăm de un hobby nou. Să petrecem o după-amiază întreagă construind un castel din Lego cu fiica noastră. Să ne arătăm nouă înșine ceva din bunătatea și grija pe care le acordăm elevilor tot anul.

Trebuie să ne asigurăm că ne odihnim trupul, ne limpezim mintea și ne fortificăm sufletul. Prea curând, va trece vara și va fi vremea să o luăm de la capăt.

 

Acest articol a fost tradus din limba engleză.

Traducerea a fost realizată de Ana-Lioara Firea.

Sursă articol tradus: https://www.edweek.org/tm/articles/2019/06/05/weve-said-goodbye-to-this-years-students.html?fbclid=IwAR2i6PKZmK65vyINMsaQbYELLMILI87n8VkaxfqA7OkUn_siaYdj_gczVQs

Sursă foto: unsplash.com

 

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471