„De când sunt profesoară am învăţat să tac mai mult decât să vorbesc”

– interviu cu Gabriela Roșa, profa altfel de IMPACT

 

27 septembrie 2019

Gabriela Roșa este profesoară de limba şi literatura română din 2001, iar din 2011 predă la Şcoala Gimnazială „Octavian Gogaˮ, din Cluj-Napoca. Pentru ea, unul dintre #ProfiiAltfeldeIMPACT, şcoala în care a visat să fie profesoară este o şcoală vie, cu copii veseli, sinceri, dornici să redescopere şi să valideze ei înşişi adevărurile general-valabile, colegi şi directori implicaţi, cu spirit de echipă şi, mai ales, de iniţiativă. “De când sunt profesoară am învăţat să tac mai mult decât să vorbesc, să ascult ce spun ceilalţi, în special copiii, să ţin cont de interesele şi de nevoile lor reale, ajungând astfel să ne cunoaştem foarte bine şi să devenim  parteneri de învăţare, bucurându-ne de ceea ce descoperim împreună, în mod ludic, interactiv.”

Care sunt secretele pentru a rămâne un profesor implicat, un #ProfAltfeldeIMPACT și mai mult decât atât, de a-i face și pe elevi să fie implicați?

Mie îmi place să învăţ, de aceea simţurile mele sunt mereu în alertă şi învăţarea se produce, aş zice, chiar pe nesimţite, în afara cazurilor în care o caut eu, participând la cursuri sau activităţi educaţionale formative ori de perfecţionare (asta fără vreo presiune externă). 

Educaţia mi se pare un domeniu fascinant, unul al descoperirilor şi al redescoperirilor, al unor resurse care par nelimitate, atâta vreme cât şi elevii, şi profesorii rămân curioşi, creativi, entuziaşti şi deschişi provocărilor.

Ce proiecte, dintre cele realizate cu elevii pentru comunitate, ți-au rămas la suflet?

Unul dintre proiectele de suflet, cu vechea  gaşcă de IMPACT, este cel în care, alături de alte opt cluburi IMPACT din țară, am promovat diversitatea și drepturile omului, în cadrul evenimentului național „Fii parte la diversitate!”, un parteneriat  Art Fusion și Fundația Noi Orizonturi. Cu gaşca nouă de IMPACT am realizat în anul şcolar 2018 – 2019 două poiecte pe tema sănătăţii şi a stării de bine, primul, „Bullying-ul nu e o joacă!” şi cel de-al doilea „Trăieşte-ţi emoţia!”.  Activităţile care au avut cel mai mare impact au fost atelierele pe tema bullying-ului, respectiv a recunoaşterii şi gestionării emoţiilor, ateliere care au fost susținuţe de psihologi, psihoterapeuţi, studenţi la Facultatea de Psihologie în parteneriat cu elevii, membri ai clubului.

Cât de deschiși sunt elevii spre a se implica în lucruri altfel? Și ce reprezintă pentru ei, de fapt, „un lucru altfel” realizat?

Elevii sunt extrem de dornici şi de deschişi „altfeluluiˮ, numai să zici că faci ceva altfel şi ei sunt prezenţi, cu atât mai mult să mai şi faci!

 „Important şi provocator este doar să li se menţină trează deschiderea şi asta se poate, cred eu,  atâta vreme cât în activitatea altfel pot fi ei înşişi, pe de o parte sau, pe de altă parte, au şansa de a deveni ceea ce îşi doresc sau îşi propun să devină.

Elevii se simt bine şi caută contexte în care să iasă din rolul clasic de elev, iar educaţia experienţială oferă din plin asemenea cadre, în care ei au libertatea de a-şi descoperi şi stabili obiectivele de învăţare, de a-şi alege mijloacele şi metodele prin care li se potriveşte să o facă, de a-şi planifica în mod realist activităţile prin intermediul cărora le este cel mai plăcut şi eficient să înveţe.

Elevii care se implică, în mod voluntar, în proiecte de învăţare prin serviciu în folosul comunităţii sunt conştienţi de competenţele pe care le au şi de cele pe care îşi doresc să le dobândească şi ştiu, din experienţele lor, că este necesar să se provoace pentru a evolua.  De aici și preferinţa pentru „altfelulˮ care presupune responsabilitate, implicare, încredere şi în sine, şi în ceilalţi, colaborare, binele comun.

La fel de dornici şi deschişi acceptă provocarea învăţării cu sens şi părinţii elevilor, fapt confirmat şi de curând, în această toamnă, în momentul în care, la prima şedinţă cu părinţii elevilor mei din clasa a VIII-a, aceştia au fost interesaţi să afle când începem activităţile la clubul IMPACT, ştiind din experienţele anterioare ale copiilor cât de mult i-au ajutat aceste activităţi. Şi, dacă părinţii unor elevi pe care, nu peste multă vreme, îi aşteaptă un examen, îi susţin pe aceştia să se implice şi în activităţi extraşcolare, înseamnă o validare în plus, dar atât de însemnată, a „altfeluluiˮ.

Cum aplici la oră învățarea relevantă și ce rezultate ai văzut la clasă după activitățile de ServiceLearning făcute?

Elevii au nevoie de cunoştinţe şi asta nu doar pentru a lua un examen, de aceea accentul cade, şi în cadrul orelor, pe aplicaţii şi aplicare de cunoştinţe, prin conectarea directă cu realitatea,  într-un mediu tolerant, deschis judecăţilor de valoare. De aceea este important să ne cunoaştem foarte bine şi pe sine, şi pe ceilalţi, să descoperim care ne sunt nevoile reale, să acceptăm că dorinţa şi nevoia nu reprezintă același lucru şi să acţionăm în consecinţă, în mod responsabil şi determinat.

Reflecţia, urmărirea şi notarea în mod constant a evoluţiei individuale şi de grup, evaluarea învăţării îi ajută pe elevi să devină conştienţi de propriul proces de învăţare şi de necesitatea acestuia. Rezultatele la clasă sunt vizibile prin manifestarea liberă a creativităţii, a spiritului critic şi a celui de iniţiativă, a capacităţii de a găsi soluţii şi de a lua decizii şi nu în ultimul rând a creşterii motivaţiei de învăţare.

Cum și în cât timp se produce reconectarea cu copiii după vacanța de vară? Ne poți oferi câteva exemple la ce anume ești atentă în acest proces?

Reconectarea se produce încă din prima zi în care ne întâlnim, la începutul fiecărui an şcolar creez câte o poveste în care elevii sunt aşteptaţi şi bine primiţi, poveste în care rămânem pe tot parcursul anului. De exemplu, în anul acesta elevii mei de clasa a VIII-a, cărora le sunt dirigintă, au intrat, nu în clasă, ci într-un spaţiu şi al amintirii, dar şi al viitorului, decorul fiind construit pe ideea călătoriei şi pe aceea de a fi în aceeaşi barcă în continuare. Am creat apoi o reţea de emoţii şi de dorinţe, rememorând vara şi apoi creându-ne o viziune a ceea ce ne dorim la finalul anului şcolar. Fiind clasa a VIII-a, deci aproape de finalul gimnaziului, am continuat încă trei ore cu activităţi de manifestare a emoţiilor, a aşteptărilor, a temerilor, de (re)descoperire a intereselor şi nevoilor, de stabilire a obiectivelor de învăţare, am lucrat împreună la un plan de acţiune.

La celelalte clase am mers pe cunoaşterea şi intercunoaşterea elevilor, pe activităţi de teambuilding, am stabilit contracte de valori, ne-am luat angajamente ş.a. După vacanţa de vară ne întoarcem altfel la şcoală şi noi, profesorii, şi copiii, simţim parcă mai mult nevoia de poveste, cea de joacă fiind mereu prezentă în ceea ce îi priveşte pe copii (şi ar fi păcat să le-o anihilăm, când putem să o fructificăm), de aceea încerc o reconectare emoţională, creând contexte de manifestare, de conştientizare, de exteriorizare  a emoţiilor, de creare şi menţinere a unei stări de bine.

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471