„Fiecare interacțiune cu elevii este impresionantă, tocmai pentru că nu intră în tipare”

 Anca Andrei, profa altfel de IMPACT

31 octombrie 2019

Profesor de peste 13 ani, cu dublă specializare la limba și literatura română și limba și literatura franceză, Anca predă limba română la gimnaziu în satul Merghindeal și în Agnita. În total, se întâlnește la clasele acestea cu aproximativ 90 de copii. Atunci când am întrebat-o de unde își ia energia și ce o motivează, Anca a spus:„Copiii sunt cei care mă stimulează, ideea de a le oferi mai multe șanse de a-și atinge potențialul.”

  •  Cât de mult aplici învățarea relevantă la clasă și ce îmbunătățiri ai observat în relația cu tinerii după activitățile de Service Learning realizate?

Cea mai importantă îmbunătățire este relația dintre noi, parcă am devenit o familie, ne-am legat unii de ceilalți, actele de violență, intoleranță aproape au dispărut, iar empatia, respectul și-au făcut loc în viața elevilor. Atunci când se lucrează la proiecte, lucruri reale, nu abstracte. Copiii se implică, muncesc cu drag, dacă le place proiectul, atât de mult muncesc încât o fac voluntar și acasă, activitatea respectivă devine principală în viața lor.

Mă simt o norocoasă să primesc atâtea îmbrățișări zilnic și să am copii atât de fericiți, bucuroși, interesați și interesanți la oră. Sunt neliniștită că nu le pot oferi tuturor același start în viață, dar îi văd deja mult mai competenți, reflexivi, deschiși spre soluții mai bune, mai pasionați de orice este făcut prin muncă proprie.

  • Ce proiecte pentru comunitate ai dezvoltat împreună cu elevii de-a lungul timpului? Ce le-a făcut să devină realitate?

Primul proiect a fost de valorificare a patrimoniului cultural prin înființarea unui ansamblu de dans, cu mari greutăți la început, dar n-am abandonat. De exemplu,  când nu aveam instructor de dans am colaborat cu elevii din Agnita, care sunt în ansamblul Cununa, un ansamblu cu experiență și foarte multe premii. I-am invitat la o întâlnire, după care la repetiții. Domnul primar ne-a ajutat cu un instructor profesionist. Cel mai important lucru, acum, mi se pare perseverența, indiferent de obstacole, n-am abandonat proiectul și acum în ansamblu sunt 2 grupe de copii din gimnaziu și primar.

Al doilea proiect a presupus mai multă muncă de documentare, mai multe încercări de valorificare a legăturilor cu oamenii pentru patrimoniu, adică, în primul rând, am învățat să ținem un ac în mână, să coasem, și modelele și culorile tradiționale ale locului le-am valorificat în diverse produse: de la mărțișoare, ie, săculeți, față de masă și batiste. Toate astea le-am învățat de la doamnele din sat, iar de la un sculptor, băieții au învățat să cioplească în resturi de lemne găsite prin pădure și donate de unul dintre ambasadorii clubului și multe alte activități.

 Acum ne-am apucat de valorificarea deșeurilor unei fabrici din zonă, ei ne-au dat deșeuri și noi facem obiecte din materialele respective.

  • Când ai luat decizia de a fi un lider de Club IMPACT și cum consideri că ajută acest statut și întâlnirile săptămânale în relația cu tinerii?

Decizia nu știu dacă am luat-o vreodată, ești cum te-a lăsat Dumnezeu și cum te-a crescut societatea, familia: și cea mică, și cea mare! Acum să explic: înainte de a auzi, contacta, convinge fundația că merită investiția în copii noștrii, am încercat să fac totul cât de bine am putut întotdeauna, dar când am ajuns în fața copiilor, tot efortul a prins sens, pentru că este vorba de suflete.

M-am dus în fața copiilor hotărâtă să interacționez cu ei, nu cu copii ideali. Sensul acesta te obligă moralmente să îți depășești și limitele tale, de exemplu, nu știi cum să ajuți un copil, întrebi primul om responsabil de problemă, nu vrea sau nu știe, e nevoie să mergi mai departe.

Și am tot mers mai departe până am găsit răspunsuri, departe, foarte departe, la început, până-n Hong Kong, Florida USA, Canada, Finlanda, Elveția etc; am întrebat cum să ajut cazuri întâlnite la clasă, ca mai apoi să găsesc programul fundației drept o rezolvare.

  • Dintre dialogurile cu tinerii, ce anume te impresionează din ceea ce împărtășesc cu tine? Ne poți oferi câteva exemple?

În primul rând, fiecare interacțiune cu ei este impresionantă, tocmai pentru că nu intră în tipare, e adevărat că sunt extreme, dar poate că așa e realitatea, autentică. Cel mai mult m-a impresionat un copil care deși a ajuns în alt ciclu de învățământ a încercat să vină la club indiferent de programul lui, cu toate că a fost nevoie de stabilirea unui echilibru. Alte cazuri memorabile sunt copiii care se feresc cât pot la ore de activități, dar la club se oferă să facă pliante, fluturași și filme de promovare a activităților și le fac atât de bine și repede încât le admir îndemânarea tehnologică și-mi place să le spun asta.

Un alt copil m-a impresionat pentru că indiferent de probleme grave ca boală, deces în familie, a participat la toate întâlnirile, chiar dacă nu era obligat, acel copil a devenit sufletul clubului. Sau copii care preferau să stea la club.

Mi-aduc aminte cu plăcere de mese frugale împreună sau ignorarea mâncării în întâlniri de peste 5 ore sudate de programul școlar pentru că eram prea pasionați de ce făceam. Deși activitățile clubului se întind în toată viața lor școlară, adică și în pauze sau alte activități, mă trezesc „certată” frumos de câțiva copii atunci când din cauza problemelor, amânăm o întâlnire.

Cum putem noi toți să facem mai mult? O variantă o reprezintă clubul unde un copil primește atenție, atașament, responsabilități, joacă, deci,  cu alte cuvinte i se recunoaște existența și el are șansa să se dezvolte.

  • Cum aduci pe parcursul unui an școlar impactul în educație în rândul tinerilor, căci pentru noi ești unul dintre #ProfiiAltfeldeIMPACT care fac asta? Ne poți oferi 2-3 exemple practice?

Nu mă consider altfel, sunt om și profesor și asta mă obligă să încerc să fac totul cât mai bine. Asta nu înseamnă că-mi iese întotdeauna, din păcate, trebuie să recunosc că prin experiență am ajuns să-mi dau seama de multe greșeli. Pur și simplu le-am fost aproape elevilor și le-am demonstrat că sunt copii deștepți, stând și învățând cu ei, de la discipline umane până la discipline reale, dar îmi place să-i văd pe ei devenind altfel: mândri, drepți, harnici, încrezători etc.

M-am dus și am chemat oameni să-i învețe câte ceva, deși erau reticenți și copiii și oamenii.

Am insistat atât de mult ca în clipele pe care ni le rezervau să-i învețe pe copii primii și pe urmă eu învățam de la copii, se simțeau mândri că ei știu ceva ce eu sau alți colegi nu știu, în plus simțeau că proiectul e mai mult al lor, de aceea acasă se documentau, veneau cu schimbări, se implicau mai mult.

Cel mai greu a fost să-i scot din starea de „eu nu pot, nu știu, nu vreau, sunt prost…” Le-am făcut cunoștință cu adevărați oameni model, Janusz Korczak, Malala, Ghandi, Karim Wasfi. Impactul cel mare au reprezentat eroii de mici, i-am numit eu pe cei care s-au luptat pentru valori: Hector Pieterson, Samantha Reed Smith, Anne Frank, Iqbal Masih, Nojoud Ali. Le arătăm că și alții pot, deci și ei au șanse. Poveștile acestea reale au fost atât de impresionante, încât au atins chiar și cadre didactice, care le-au adoptat și le-au transmis.

Poze arhivă personală: Anca Andrei.

 

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471