#ProfiiAltfel – Interviu cu Bogdan Mira: „Elevii din mediul rural nu sunt blocați în timp”

14 februarie 2020

Bogdan Mira, profesor de Limba și literatură română și Limba engleză de aproximativ 10 ani, petrecuți la Școala Gimnazială Slimnic, structura Ruși, judeţul Sibiu ne vorbește despre cum este să fii profesor în mediul rural cu argumente pro și contra, despre ce aduce în plus tradiționalul în sistemul de învățământ al anului 2020, ce punctează inovația și  care sunt provocările de zi cu zi în școala la care predă celor 32 elevi de la ciclul gimnazial.

  • Care sunt primele 3 lucruri pro si primele 3 lucruri contra pentru a fi  profesor în mediul rural?

Mi-e greu să fac un top trei în ambele situații, pentru că nu m-am gândit foarte tare la acest aspect. Dar este și ăsta un exercițiu bun.

Pro –  în viziunea mea primează naturaleţea popularǎ a copiilor, uneori desprinsǎ parcǎ din livresc. Asta nu înseamnă că sunt blocați în timp și că societatea modernă li se pare de domeniul SF. Sunt copii obișnuiți, ancorați în realitate, însă care, parcǎ au păstrat ceva din codul genetic ancestral românesc, păstrând încă vie legătură cu folclorul și tradițiile.

Apoi, pitorescul școlilor, cu peisajele ce le ȋnconjoară, cu urmele timpului trecut peste ele. Chiar și cele cu îmbunătățiri, așa cum este cazul școlii noastre, păstrează acel farmec arhitectural tipic școlilor de la țară.

 În cele din urmǎ, aș spune că atunci când ești profesor ȋn mediul rural ai oportunitatea de a te apropia mai mult de comunitate și de a vedea mult mai ușor rezultatele muncii tale. Se dezvoltǎ un fel de sentiment de apartenenţǎ la zona ȋn care predai și ȋmbraţișezi satul, cu tot cu bune și cu rele.

Contra – limitarea orizontului sau arealului cultural: teatrele, filarmonicile, palatele copiilor etc. sunt situate în orașe, iar deplasarea se face de cele mai multe ori greoi sau deloc.

Alt aspect negativ ține de prejudecățile pe care le au alții legate de copiii/ elevii de la țară, precum și de dascălii lor. Să nu uităm niciodată că omul sfințește locul, iar fiecare pădure are uscăturile ei!

Și un al treilea disconfort ar fi distanţa pe care un profesor care predǎ la ţarǎ o are de parcurs zilnic, asta dacǎ nu are norocul de a locui chiar ȋn sat. Distanţa asta se traduce deseori cu obosealǎ, cu timp irosit și chiar cu pericole, drumurile noastre nefiind cele mai sigure, evident.

  • Ce provocări întâlnești pe parcursul unui an școlar?

Provocările sunt felurite și nenumărate, ȋnsǎ dacǎ ar fi sǎ enumǎr câteva, aș trece în primul rând ȋn revistă lupta continuă cu dezinteresul față de școală, cu tot ce presupune ea, aceasta fiind o constantă în direcția în care se îndreaptă societatea de azi. Absenteismul este iarăși o preocupare, și poate nu absenteismul, cât lupta împotriva fenomenului.

„E greu să stopezi absenteismul, când unii copii trebuie să muncească în gospodării, să muncească pentru a mai întregi venitul familiei sau pentru că un câștig imediat le dă senzația că nu școala e soluția pentru a-ți câștiga traiul.” Cea din urmă fiind și dublată de proverbiala  alegere a cǎii mai ușoare.

Închei prin a preciza cǎ poate cea mai mare provocare, pentru mine cel puțin, este adaptarea permanentă la elevii pe care îi am. Uneori ești pe făgașul cel bun, iar fără să îți dai seama începi să-i pierzi. Atunci începe un întreg proces interior de analiză, de identificare a greșelilor și, mai mult decât atât, de acceptare a propriilor tale greșeli.

  • Cine este mai greu de convins atunci când vine vorba de a face un proiect altfel, de a susține o oră #altfel, mai practică, mai aproape de interesul elevilor: cadrul didactic, părintele sau elevul?

Aș spune, în primul rând, că adultul, apoi din adult l-aș extrage pe profesor, care prin natura meseriei sale, trebuie să conștientizeze valoarea unei astfel de ore, rămânându-mi într-un final, cel mai sceptic, părintele. Probabil că reticența părinților derivă din amintirile și experiențele trăite pe vremea când ei au fost elevi. E o diferență de viziune între generații, este acel “generation gap”, care apare inevitabil. Ce trebuie, totuși, să înțeleagă este că educația trebuie făcută în maniera în care ea îl atrage pe elev, iar dacă asta împinge la inovație, atunci inovația înseamnă “#altfel”. Este adevǎrat cǎ inovaţia nu aduce ȋntotdeauna cu sine succesul, la fel cum este greșit sǎ spui cǎ tradiţionalul din educaţie nu ȋși mai are locul, dar din orice ȋncercare, din orice zbatere educaţionalǎ se pot trage niște ȋnvăţǎminte, important e sǎ ȋncerci. 

  • Service-learning în mediul rural? Care a fost cel mai de impact proiect realizat în comunitate?

Personal, consider cǎ mediul rural are ȋncǎ foarte multe de oferit, prin fondul strǎmoșesc, arhaic, rǎmas viu, prin natura ce ȋnconjoară satul și prin oamenii pe care ȋncă ȋi mai ȋncearcǎ dorinţa binelui colectiv.

 „Nu spun cǎ asta se întâmplǎ ȋn fiecare sat sau cǎ majoritatea oamenilor asta simt, spun doar cǎ mai avem „pǎmânt roditor” și cǎ prin muncǎ și perseverenţǎ putem obţine, ȋncetul cu ȋncetul, recolte bogate. Eu mǎ ȋncadrez ȋn scenariul acela fericit, cu roade, ȋnsǎ pânǎ aici, le-am ȋndurat și pe „nu se poate” și pe „ e aproape imposibil”. Aproape!”

Pot spune, cu mândrie, cǎ am participat de-a lungul timpului la destul de multe concursuri și proiecte, cu rezultate mai mult sau mai puţin satisfǎcǎtoare, ȋnsă parcǎ niciunul nu mi-a dat o așa mare libertate de exprimare și implicare, așa cum am simţit din momentul ȋnfiinţǎrii Clubului GreenIMPACT Cavalerii Turnului Ȋnclinat, ȋn 2017. Clubul este unul bazat pe voluntariat, pe lucru ȋn echipǎ si urmǎreste promovarea patrimoniului local și nu numai – a adevǎratelor valori morale. Mai mult decât atât, dorește o creștere frumoasǎ a generaţiilor urmǎtoare.

Am reușit sǎ captǎm atenţia și sprijinul conducerii școlii, a comunitǎţii locale, a autoritǎţilor locale și judeţene. Important nu e numǎrul, 50 elevi actuali și foști elevi, important este ce am reușit sǎ facem cu acest numǎr. Drept dovadǎ de apreciere a rezultatelor muncii noastre, la mai puțin de un an de la ȋnfiinţare, proiectele derulate de noi au fost premiate cu douǎ trofee la Gala Tineretului din România 2018, eveniment organizat de Ministerul Tineretului, Diploma Centenarului, oferitǎ de Consiliul Judeţean Sibiu, fiind singura organizaţie din judeţ care a primit distincţia. Pe listǎ se mai pot adǎuga 3 premii la Gala Tineretului și Sportului Sibian, nominalizǎri la Gala Tinerilor din Mediul Rural 2019, apariţii ȋn presa scrisǎ localǎ și naţionalǎ și ȋn reportaje TV, pe Digi24 și ProTV.

Dincolo de aceste aprecieri, pe care toatǎ lumea le-a luat drept ȋncurajǎri și imbolduri de a pǎși mai departe și mai apǎsat, rǎmâne acea bucurie de a face bine, acea satifacţie  pe care omul o simte când vede cǎ din brazdele muncii sale au ȋnceput sǎ ȋncolţească primele firișoare ale schimbǎrii.

Surse foto: arhivă personală  Bogdan Mira

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471