fbpx

Diana Boncescu, director de școală: „Schimbarea nu mai este privită ca un dezastru, ca un impas, ci ca o oportunitate”

30 aprilie 2020

Diana Boncescu este director la Școala Gimnazială Sacoșu Turcesc din 2017. Aflată în mediul rural, școala are o serie de provocări, dar acest lucru nu a oprit-o pe Diana să ia acțiune și să apeleze la comunitate. Școala parte din comunitate este pentru ea un lucru posibil, iar toate acțiunile aduse în această perioadă au fost împreună cu comunitatea. 

Atunci când am întrebat-o cât de deschiși sunt profesorii si elevii spre a face lucrurile altfel în timpul orelor de la clasă, ne-a răspuns că „politica paşilor mărunţi succedaţi logic este în opinia mea cea mai sigură şi de durată strategie. Creativitatea şi curajul de a aborda orele de curs inovator sunt de real impact atunci când activitatea de învăţare este privită ca atare de ambele părţi, atunci când profesorul îşi  elevii se văd unii pe alţii ca parteneri egali, ca resurse relevante și dificil de înlocuit cu un telefon smart.”

Cum v-ați adaptat la situația actuală în care școala a trecut în online prin #EducatiedeAcasă?

Primul pas a fost să colectam datele necesare pentru un plan de intervenție realist și aplicat. Aici se includ date referitoare la existența și calitatea conexiunii Internet, la tipul de device-uri prin care să se conecteze online, respectiv absența acestora, disponibilitatea și proximitatea resurselor educaționale, preferințele în ceea ce privește modalitatea de realizare a întâlnirilor online.

Fiind o școală din mediul rural, din păcate ne confruntăm cu problema accesului la mijloacele necesare. Cu ajutorul ISJ Timis și Ateliere fără frontiere am reușit să ajutăm 15 familii cu echipamente-desktop.

Aproape toate cadrele didactice susțin cursuri online utilizând aplicația ZOOM și alte platforme dedicate, în funcție de disciplina predată. Se pare că tot cu ajutorul ISJTimis cărora li se alătură companii private vom reuși probabil să primim sim-uri cu date mobile. Încercăm să achizitionam tablete, vom solicita sprijinul autorităților locale în acest sens.

Una peste alta, este o experiență nouă, deloc ușoară, dar care a dovedit că profesorii sunt valoroși și importanți. Colegii mei fac eforturi mari zi de zi pentru a le oferi elevilor noștri experiențe relevante de învățare și pentru a le arăta, și lor, și părinților, că nu sunt singuri.

 

Pentru noi, ești unul dintre directorii care au inițiativă spre a face lucrurile altfel în școală. Ce provocări întâlnești pe parcursul unui an școlar prin a fi directorul unei școli comunitare?

În cei 22 de ani de profesorat am învățat să privesc provocările ca pe oportunități de învățare. În momentul în care un proiect, o idee, par suficient de dificile ca să îmi creeze disconfortul pe care oricine îl simte când este scos din rutină, este limpede că trebuie încercat. Dincolo de asta, ce mă pune pe gânduri cu adevărat este conservatorismul acerb și acel instinct de supraviețuire tradus într-o rezistență puternică la schimbare. Multe inițiative bune sunt întârziate, chiar zădărnicite, de scepticismul celor care au pârghii decizionale.

 

Cum funcționează concret implementarea unei astfel de școli în Sacoșu Turcesc?

Principiul intervenţiei punctuale aplicate strategic, principiu adoptat cu ajutorul facilitatorilor Noi Orizonturi, funcţionează. Cele trei direcţii pe care noi le-am ales pentru şcoala noastră: învăţarea relevantă, cultura organizaţională, respectiv relaţia cu părinţii sunt centrate concret pe cele trei categorii de actanţi majori ca importanţă în orice şcoală care alege să implementeze schimbarea. Secretul este simplu ca idee-trecerea de la o poziţie antagonică la una de colaborare, prin asta înţelegând că noi toţi învăţăm permanent, unii de la alţii.

Pas cu pas, elevii, părinţii şi comunitatea au fost incluşi în tot ceea ce înseamnă activitatea unei şcoli. Avem cluburi de arte, de meşteşuguri, dans popular, simpozion anual în care voluntariatul este ceva absolut firesc. Am depăşit, cred, momentul cuantificării şi al veşnicei comparaţii. Obiectivul este de a trece la un management participativ, cu toate ingredientele de rigoare: planificare, asumare, implementare, monitorizare, rectificare.

 

Nevoia de implicare – ai regăsit-o mai mult în rândul profesorilor sau în rândul elevilor?
Cred că există o nevoie latentă de implicare în absolut oricine. Diferenţa este dată doar de teama de eşec sau de dificultatea de a identifica exact ce presupune această atitudine proactivă. Nu este uşor. Poate că din acest motiv elevii sunt mai dornici să se implice, au mai puţine obstacole de acest tip.

 

Cum arată o școală a secolului XXI în viziunea ta si cum produceți schimbarea zi de zi prin practicile nou dezvoltate?
Schimbarea nu mai este privită ca un dezastru, ca un impas, ci ca o oportunitate, chiar ca o necesitate de a ne adapta la cerinţele unei societăţi hiperspecializate. Învăţarea se întâmplă natural, cooperarea ajunge până la nivelul la care nu mai există ierarhii, iar eroarea se reîntoarce la sensul său natural-cel de sursă de cunoaştere. Şcoala în sine este un spaţiu nesegmentat, liber de orice constrângere, în care elevul face permanent alegeri pe care învaţă automat să şi le asume.

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0254 564 471