fbpx

2020 – „Every cloud has a silver lining” sau în tot răul e și bine 

05 aprilie 2021

Maria Kovacs lucrează cu Fundația Noi Orizonturi din aprilie 2016, ca manager de proiect, însă primul său contact cu organizația a fost în prima jumătate a anilor 2000, când a tradus din engleză câteva povești pentru Ghidul IMPACT. Colaborarea oficială a început cu coordonarea programului Școli Comunitare, iar în 2020 a testat un program mai nișat, care adresează situația copiilor din învățământul primar cu rămâneri în urmă la citit și scris. „Cumva am reușit să mă apropii de iubirea mea dintâi, asta cu citit-scrisul, și să le aduc sub umbrela școlilor comunitare. Demersul este același – vrem să se implice comunitatea în a-i ajuta pe copii să înveţe să citească și să scrie”, explică Maria. Preocupată dintotdeauna de educație – pe pagina sa de LinkedIn scrie simplu – „education is my business” – Maria a conceput, de-a lungul timpului, mai multe ghiduri și programe de formare pentru profesori și directori de școli cu privire la educația incluzivă. Celelalte interese ale sale includ dezvoltarea literației și a gândirii critice la elevi.

Pentru ea, 2020 a fost anul în care a putut vedea lumina argintie din spatele fiecărui nor. „Mi se pare că anul trecut a fost un an deosebit. Foarte bogat în silver linings. Motto-ul nostru, în primăvara și vara lui 2020, a fost să ne uităm la situație ca la o provocare prin care putem crește. Și dacă privim lucrurile așa, așa o să fie. Și așa a fost. Am fost și norocoși, pentru că puteam să avem o Anca (Gaidoș, director operațional FNO – n.r.) care să spună – stați acasă și nu vă duceți. Să fie precaută, să se teamă de consecințe. Ei, nu ne-am temut. Am îndrăznit, dar nu singuri, ci împreună. Pentru echipe e foarte important să îndrăznească împreună. Nimeni nu putea face singur ce am făcut noi în 2020”. Care e povestea? Am provocat-o pe Maria să detalieze.

Cum contribuie programul pentru care lucrezi la succesul FNO?

De la prima întâlnire a echipei întregi a FNO la care am participat mă întrebam – oare e momentul potrivit să le spun că, așa cum văd eu, tot ceea ce face Noi Orizonturi se subsumează școlii comunitare. Fie că pornim dinspre activități prin care oferim contexte de învățare în afara currriculum-ului pentru copii, sau că mergem spre comunitate cu acele proiecte prin care încercăm să învățăm și să mobilizăm, să sensibilizăm comunitatea … chiar și Cercul Siguranței, prin care încercăm să-i ajutăm pe părinți să devină mai buni, mai puternici, mai înțelepți pentru copiii lor, tot ce ține de orice soi de dezbatere, de responsabilizare nu doar a managementului școlii, ci inclusiv a comunității pentru soarta școlii, deci toate acestea eu le vedeam foarte bine subsumate școlilor comunitare. Și în aprilie 2020 am avut prima încercare de a lega programele de cele zece dimensiuni definitorii ale școlii comunitare. După o vreme, ajungând la o formulă mai simplificată a imaginii școlii comunitare, cu doar patru dimensiuni, a fost enorm de simplu să vedem cum ceea ce facem, practic toate programele noastre, se subsumează frumos acestei idei mari de școală comunitară.

Care a fost, în 2020, cea mai mare schimbare pe care ai trăit-o?

Este destul de greu de spus când precis dar, cred că schimbarea s-a produs atunci când am început să insistăm pe lângă școli că, în ciuda pandemiei, credem că Școlile de Vară cu ScLipici (tabere de două săptămâni organizate în mediul rural care să accelereze dezvoltarea deprinderilor de citit-scris ale copiilor din comunitate – n.r.) sunt importante, și când am decis că ne ducem în comunitățile înscrise în program înainte de pandemie, chiar dacă școala nu ne mai dă niciun profesor (înțelegerea fusese că activitățile vor fi susținute de profesori din școala respectivă, pe care noi să-i coordonăm și ajutăm cu resurse). Pentru mine a fost important că nu ne-am lăsat învinși de context, că nu ne-am tras la o parte. Și cred că această hotărâre, determinare, a fost insuflată de Anca, pentru că a insistat foarte mult să ne pliem și repliem pe situaţia în continuă schimbare: dacă nu se poate într-un fel, atunci facem altfel. Dar nu renunțăm la a face. Nu a fost o schimbare doar în mine. Prin acest program am ajuns la copii care erau în clasa I sau chiar a II-a și nu prea cunoșteau literele, nu prea citeau. Și atât de frumos s-au dezvoltat, încât la capătul a două săptămâni chiar și dându-se pe hintă recunoșteau instantaneu 10 cuvinte. Schimbarea, în esență, a fost în termeni de ai încredere în echipa întreagă, pentru că va ieși ceva bun. Eu sunt cam lup singuratic. Persoanele cu care lucrez bine îndeaproape sunt destul de puține. Dar a fost un soi de dovadă că atunci când adunci laolaltă oameni mai mulți, îți crești șansele de reușită. Și practic reușești. Cu alte cuvinte, în condițiile acelea de localitate rurală cu nu știu câte structuri împrăștiate în sat, în care într-un loc nevoia de ajutor era mai mare decât în altul, nu puteam răzbi fără enorm de multă flexibilitate din partea oamenilor pe care i-am adunat, inclusiv voluntari, care și-au sacrificat din vacanța de vară, în ciuda pandemiei. Iar copiii veneau și erau bucuroși! Programul începea de la 10, dar ei veneau încă de la 9! Copiii învață, dacă ești acolo cu drag pentru ei.

De ce este importantă această schimbare pentru tine? 

Mie nu-mi place să insist pe lângă oameni – cred că insistența e un pic vecină cu sâcâiala și e cu recul: faci de dragul omului care te bate la cap, dar după ce el pleacă, nu te mai zdrobești. Eu prefer să-i spun omului – uite, dacă dorești, putem facem asta împreună, sunt aici alături de tine. Dar de data aceasta urma să lucrăm direct cu copiii; rezultatul imediat trebuia să se vadă la ei. Iar pandemia ne-a accentuat urgența – erau copii în clasa pregătitoare care urmau să intre în clasa I fără nicio bază consolidată, sau copii din clasa I care nu apucaseră să înveţe toate literele. Deci vorbim despre copii dintre cei mai vulnerabili, nu despre copii pe care oricum îi învață părinții să citească acasă, înainte chiar de a merge la școală. Și atunci am zis – Bine, hai să mergem! Găsim noi oameni și ne asumăm și că nu sunt foarte bine pregătiți. Ne pornim. Am avut sentimentul că, dacă nu facem noi, nu face nimeni. Realmente când am ajuns în prima localitate, nu știam când au fost anunțați copiii să vină, unde au fost anunțați să vină, câți vor fi… Stăteam până în ultimul moment cu catering-ul, pentru că nu știam unde să le spunem să ducă mâncarea. În prima zi de tabără am mers împreună cu directoarea școlii și am ales locul taberei – sub pădure, pe o pajiște. Iar pe măsură ce trecea timpul, veneau din ce în ce mai mulți copii la activități. Pe primele liste erau cam 20, iar până la final au fost vreo 37. A avut un vibe enorm de bun toată perioada aceea, pentru că vedeai rezultate imediat la copii. Îi vedeai în preajma ta, erau foarte drăguți, foarte dornici să colaboreze, să coopereze. Singurul regret serios a fost că se termină cele două săptămâni.

Care crezi că vor fi efectele pe termen lung ale acestei schimbări?

Cred că primul efect a fost la nivelul organizației, unde am decis că școlile cu scLipici reprezintă o linie în care vrem să investim efort, să insistăm, să dezvoltăm resurse. În 2020, când pandemia ne-a subminat eforturile de pregătire a profesorilor, am construit două cursuri la care s-au înscris pe-acum peste 2000 de persoane. Iar asta ne-a ajutat ca în 2021 să ne canalizăm atenția către un grup mai ușor de gestionat. Nu o să putem fi alături de mii de oameni, dar ne-am învățat lecția de anul trecut și acum lăsăm mulți să vină la curs și dintre ei îi selectăm pe cei care vor să facă laboratoare de literație, care pregătesc terenul pentru școlile de vară. Acesta este cel mai clar și tangibil impact – aceste cursuri, darși alte resurse și fundamentarea programului. Am avut foarte multe neprevăzute-neplanificate. Avem, de exemplu, o bibliotecă online care s-a făcut cât ai bate din palme. Dacă înainte insistam să le ducem cărți copiilor, acum facem lucrurile online, în siguranță și avem astfel capacitatea de a ajunge la mai mulți.

Ce ai recomanda altor organizații care lucrează în educație și experiementează schimbări similare?

Pentru ONG-uri recomand să facă intervenții care se bazează pe evaluări ale copilului. Nu ne place cuvântul „evaluare”, dar evaluările acestea diagnostice sunt de fapt o formă de cunoaștere amănunțită, pentru că dacă nu-i știi copilului nivelul la pornire, atunci nici nu știi unde să intervii. Celor care lucrează îndeaproape cu câte o școală, o comunitate, le recomand să încerce să-și dezvolte un soi de înțelegere a intervențiilor eficiente. De exemplu, să caute resurse în parteneriatele cu organizații care au experiență, know-how pe câte o felie. Un pic generalizând, aș recomanda să cunoască cât mai nuanțat, cât mai amănunțit situația locală. În toată ecuația cu sistemul, tu nu trebuie să uiți că acel copil nu are doar statut de elev. Acel copil e și rezident pe o stradă, aparține poate de o biserică, trăieşte într-o familie. A rămas enorm de vie în mintea mea dedicația unui preot și a soției sale, dintr-o localitate rurală din Cluj, care ne-au invitat să facem activitățile la ei pe terasă, pentru că acolo-i umbră și dacă plouă suntem la adăpost. Asta după ce înainte ne oferise să ne întâlnim în curtea bisericii. Toată experiența verii – nu doar Școlile cu ScLipici, ci și Incluziunea înseamnă învăţare pentru toți, Viața la țară, Împreună răzbim – au fost ocazii în care ne-am întâlnit și cu copii, și cu părinți, și cu membri ai comunității. Bineînțeles că din perspectiva noastră a presupus un efort de resurse umane și de timp mai mare decât în mod normal. Dar am răzbit. Nu am avut în niciun an mai multe tabere de vară ca în 2020. Iar oamenii ți se alătură când văd dârzenie și leadership.

Articol realizat de Elena Nicolae 

Un an 2020 mai provocator ca niciodată pentru educația copiilor noștri. Avem acum nevoie de fiecare strop de ajutor. Susține activitățile Fundației Noi Orizonturi și direcționează gratuit 3,5% din impozitul pe venit din anul 2020 pentru a face în continuare o diferență pozitivă în dezvoltarea copiilor și tinerilor.

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0727 301 245