fbpx

2020 – „Anul ăsta mi-a venit ca o mănușă”

15 aprilie 2021

În Fundația Noi Orizonturi există un om care a crescut odată cu organizația. Îl cheamă Ilie Popescu, locuiește în Lupeni, iar numele lui este sinonim cu Tabăra VIAȚA, program de educație prin aventură pe care îl coordonează de 20 de ani. După două decenii în care s-a perfecționat în munca alături de tineri, Ilie s-a trezit, în 2020, că nu mai poate face ceea ce făcea. Însă nu s-a speriat, ci a făcut ce știe mai bine: s-a adaptat.

Când a auzit prima dată de FNO, Ilie lucra la pompieri. Prietena lui – soția de astăzi – l-a rugat să o însoțească la sediul Salvamont la un fel de interviu de angajare cu „americanii”, niște misionari veniți în Lupeni cu scopul de a ajuta. La începutul întâlnirii, când participanții au fost invitați să se prindă de mâini pentru un joc, Ilie a fost luat total prin surprindere. „Eu nu mă iau de mână cu ăsta, nici nu știu cine îi. Veneam dintr-un loc de muncă unde eram numai bărbați, nu ne atingeam – astea erau chestii tabu”, rememorează el. Până la urmă a cedat, convins de șeful Salvamont, pe care-l cunoștea și care s-a nimerit să fie și el la întâlnire. A jucat încâlcita și, deși pe moment nu a avut o revelație, lucrurile au început să se descâlcească, pentru el. „A doua zi m-au chemat și pe mine, împreună cu alți 30 de candidați care doreau să lucreze pentru americani. Am participat la activități, bineînțeles – reticent și cu o mulțime de întrebări: de ce faceți așa și nu așa, ce înseamnă obiective SMART, câți bani ne dați? La final am zis – mulțumesc frumos, nu mă interesează. Nu credeam în lucrurile despre care se vorbea acolo – în principii, în binele comun”, mărturisește Ilie. Totuși, „americanii” l-au invitat să lucreze peste vară în tabără. Și după două cursuri de pregătire, unul cu Salvamont-ul și unul cu Brandi și Dana Bates, fondatorii FNO, Ilie s-a trezit în fața unei alegeri: „În vara aia mi-a făcut viața o ofertă – uite, poți să trăiești și în felul ăsta, dacă vrei. Am fost foarte mișcat de tot ce se întâmpla acolo. Mi-am dat seama cât este de important să trăiești după principii, să îți respecți aproapele, să crezi în binele comun, să lucrezi pentru comunitate. Înainte eram eu și ai mei. Atât. Nu-mi păsa de restul”. Vara anului viitor l-a găsit tot în tabără, iar la sfârșit a acceptat bucuros un job la FNO, pe jumătate din salariul pe care-l avea la pompieri.

Cum contribuie programul pentru care lucrezi la succesul organizației?

În ultimii cinci ani înainte de pandemie programul VIAȚA a adus bani pentru programele educaționale ale fundației. Dar ce face programul cel mai bine și de-aia cred că-l și avem – folosește aventura și le provoacă oamenilor un șoc. Le arată într-un timp foarte scurt cam care ar fi, pe termen lung, lucrurile bune în viață; cum îi pot ajuta valorile astea, pe care noi le insuflăm, să se dezvolte ca oameni. Programul e foarte bun și pe ceea ce înseamnă motivarea oamenilor care voluntariază pentru FNO, sau care lucrează în cadrul fundației. Este un motor motivațional. Și prin prisma activităților, și prin prisma efectului pe care-l avem. Ceea ce facem în program este important, pentru că răspunde unei nevoi actuale a societății. Din păcate ducem lipsă de moralitate la orice nivel. Umblu prin țară încolo și încoace văd cum oamenii nu mai au încredere, nu mai au cinste. Diagrama dezvoltării durabile, în care se regăsesc economicul, administrativul, spiritualul, fizicul (ce ține de fitness), și moralul arată clar că o societate nu se poate dezvolta atâta timp cât moralul nu e unde trebuie.

Care a fost cea mai mare schimbare pe care ai trăit-o în 2020?

A fost un an provocator pentru mine. Eram obișnuit să fac lucrurile într-un anumit fel. În 2020 am construit un set nou de activități, am abordat copiii în alt fel. Nu am mai organizat tabăra VIAȚA la Straja, ci am mers noi în toată țara (cu VIAȚA la țară). Am fost tot timpul pe drumuri și nu pot să zic că nu am fost un pic încordat la început. Și lucrul ăsta s-a simțit și în relațiile cu echipa. Dar aici am sesizat și cea mai mare schimbare –  am fost mândru să văd cum reacționează echipa noastră în condiții de stres. La Moșna, în județul Sibiu, aproape l-am forțat pe domnul director de la școală să ne ajute să pornim programul. Avea rețineri, deși l-am asigurat că ne-am luat toate măsurile. Dar s-a ținut de cuvânt și a pregătit totul. Iar la sfârșitul săptămânii a venit cu primarul și ne-au mulțumit frumos. Copiilor le-a plăcut enorm. Și aceea a fost și cea mai frumoasă săptămână a verii, pentru că răspunsul comunității a fost foarte frumos. Anul 2020 programul VIAȚA s-a bazat pe descoperirea plantelor autohtone și valorificarea lor. Iar la capătul unei săptămâni de tabără, copiii aveau plante uscate, ceaiuri, săculețe aromatice și tot felul de alte lucruri făcute din plante. Iar părinții au venit la târg și acolo au adunat cei mai mulți bani – 2-3.000 de lei față de 4-500 de lei, în medie, în restul locurilor în care am ajuns cu VIAȚA la țară.

De ce este importantă această schimbare pentru tine?

Nu pot să zic că pandemia a avut doar aspecte negative. Ne-a provocat să facem chestii pe care altfel nu le-am fi făcut. M-am bucurat să văd că, în condiții de stres, în condiții de viață și de moarte, oamenii din echipa de bază au fost acolo. La un moment dat am aflat, în timp ce eram într-o tabără, că mama unuia dintre membrii echipei este pozitivă. Și am luat împreună decizia ca respectivul membru al echipei să plece acasă să se testeze și dacă e și el pozitiv și întrerupem activitățile și să ne testăm și noi, toți. Și dacă testul lui e negativ, să mergem mai departe. Testul a fost negativ și am continuat. Toți am respectat această decizie. Întotdeauna am fost un om care știe să se adapteze, așa că anul ăsta mi-a venit ca o mănușă. Nu m-am panicat. Însă am simțit că puteam face mai mult. Am simțit că am lucrat ca o mașină care are șase viteze, dar a mers numai în viteza întâi.  

Crezi că schimbarea petrecută în 2020 o să dăinuie?

Da, cu siguranță. Nu știu dacă până la sfârșitul vieții mele, dar următorii ani o să aibă cotitura asta ca un punct de reper. La fel, programul VIAȚA este un program care pune foarte mare accent pe interacțiunea fizică, pe statul împreună, pe luatul în brațe… A trebuit să ne obișnuim să nu facem asta. În momentul de față lucrăm cu surogate de activități. Tot cursul de dezvoltare personală pe care-l facem cu elevii din licee presupunea interacțiune față în față. Acum îl facem online. De-abia în martie anul ăsta ne-am întâlnit prima dată față în față cu copiii. Am condus 8 ore, dar ne-am simțit atât de bine să-i vedem, chiar și dacă am avut grijă să păstrăm distanța și să respectăm regulile. O să continuăm și anul acesta cu activități care să respecte distanțarea fizică. Dar o să ne întoarcem. Asta știm noi să facem și așa are sens.

Ce ai recomanda altor ONG-uri care lucrează în educație?

Ce-am făcut și eu și ce am fost sfătuit să fac: când apar valuri, faci surf. Nu aștepți să se calmeze. Pentru că chiar dacă faci puțin, tot e mai mult decât nimic. Americanii au o vorbă faină – „The only thing necessary for the triumph of evil is for good men to do nothing”. Deci e de ajuns să nu faci nimic, ca să faci rău. Anul ăsta pe mine m-a dat pe spate Anca (Gaidoș – n.r.), pentru că, deși a fost în cea mai grea poziție, nu s-a dat bătută. A reușit să ne dea putere de muncă și stabilitate – n-am simțit nicio clipă că barca se scufundă, și pentru mine asta este foarte important, pentru că atunci împing și eu. Și iarăși ceva fain care s-a întâmplat prin aprilie, când eu, care făceam doar chestii pe munte, outdoor cu oameni, m-am trezit că trebuie să le fac online – au apărut Sorana, Mona, Maria și aveau chestii – cursuri online, tot felul de activități . Și am început să mă inspir din ce făceau ele, ca să adaptez programul nostru. Mi-am zis – bă, dacă ele pot, trebuie să pot și eu! Cam asta aș recomanda celor care lucrează în educație – să facă și să se sprijine unii pe alții.

Articol realizat de Elena Nicolae 

Un an 2020 mai provocator ca niciodată pentru educația copiilor noștri. Avem acum nevoie de fiecare strop de ajutor. Susține activitățile Fundației Noi Orizonturi și direcționează gratuit 3,5% din impozitul pe venit din anul 2020 pentru a face în continuare o diferență pozitivă în dezvoltarea copiilor și tinerilor.

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0727 301 245