fbpx

2020 – „Oamenii noi, cea mai faină parte a anului”

22 aprilie 2021

Alina Boariu a început să lucreze cu Fundația Noi Orizonturi, în Cluj-Napoca, din martie 2020, când în România a fost declarată starea de urgență. Însă, deși a petrecut doar o săptămână la birou, înainte de lucratul de acasă, a apucat să cunoască oamenii. Și pentru ea, asta e partea cea mai bună a unui an în care cel mai mult a învățat. Alina lucrează la FNO ca asistent manager și din această poziție sprijină operațional toate proiectele implementate de biroul de la Cluj. Chiar dacă reprezintă partea de „back-stage”, Alina este conștientă de faptul că proiectele pentru care lucrează produc schimbări semnificative. Iar asta o motivează și o entuziasmează.

Cum crezi că contribuie ceea ce faci la succesul organizației?

Până acum am primit de făcut tot felul de lucruri destul de amestecate și a trebuit să învăț foarte mult. Și învăț în continuare. Încă nu știu să spun dacă ceea ce fac – contribuția mea – se simte sau se vede, pentru că e undeva în spate. Clădiri de bază, cam acolo pot poziționa aportul meu deocamdată.

Care a fost, în 2020, cea mai importantă schimbare pe care ai trăit-o?

Când am început să lucrez cu FNO, am avut doar o săptămână de lucru la birou, pe urmă a venit pandemia și am lucrat de acasă. Dar am întâlnit și am reușit încet-încet să cunosc niște oameni foarte faini. Dinamici, deschiși, entuziaști. Și într-un fel chiar aveam nevoie de asta, pentru că ajunsesem cumva să mă plafonez, să fac aceleași lucruri mereu (Alina lucrează în sectorul ONG din 2000 – n.r.). Asta chiar a fost, dacă stau bine să mă gândesc, partea cea mai faină din anul trecut. Schimbarea mi-a arătat de cât de puțin am nevoie ca să fac bine. Să nu aștept ceva în schimb, poate doar un zâmbet. Să fiu mai deschisă și mai tolerantă. Am învățat că, alături de oameni faini, poți face lucruri faine.

Cum era înainte?

Înainte, lucram în domeniul medical – făceam cursuri pentru medici, am avut și câteva activități de formare, dedicate secțiilor de pediatrie oncologică – acestea au fost activitățile principale. Am făcut lucruri foarte faine, care să ajute ca pacienții să fie îngrijiți mai bine, am instruit voluntari care au mers în spital și i-au ajutat pe copiii bolnavi de cancer să suporte mai bine tratamentul (au stat cu ei, le-au citit povești). Dar la FNO ne adresăm unor categorii – fie că sunt profesori, fie că sunt copii – care își doresc să învețe. Sunt deschiși, faini și vor să învețe. Dincolo, nu se întâmpla tocmai așa.

De ce a fost importantă această schimbare pentru tine?

În toată această perioadă, nu am avut vreo frână sau vreun gând că nu mă duc cu plăcere la serviciu – chiar dacă „mersul la serviciu” a însemnat că mă așez, acasă, în fața calculatorului. Oricât de mult am lucrat și oricât de diferit a fost ceea ce am avut de făcut, întotdeauna mă gândeam cu plăcere că începe o nouă zi de muncă. Pentru mine a fost o schimbare în foarte fain. În ciuda faptului că am cunoscut organizația într-un moment în care trecea, la rândul ei, printr-o grămadă de schimbări pentru că a trebuit să-și adapteze programele, tot a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat mie în 2020. Îmi plac provocările, le-am trecut cu bine. Sigur, acum mi-aș dori să ne întâlnim mai mult la birou, dar cumva știm fiecare ce are de făcut, avem ședințe săptămânale, suntem conectați.

Ce efecte a avut această schimbare asupra ta și asupra celorlalți?

Pe mine m-a făcut să vreau să învăț mai mult și să învăț altceva. Cel mai mult mi-a plăcut programul Școli cu ScLipici, care sper să continue și anul ăsta. Mi-a plăcut că am mers în sate izolate și am învățat copilașii să citească, să se joace, să învețe să citească prin joc. Sigur, din cauza pandemiei am avut niște frâne, niște întârzieri, niște amânări. Dar mi-a plăcut ideea. A fost ceva special să vezi bucuria din ochii copiilor care vin și fac un pic altceva decât ceea ce fac în mod obișnuit în vacanță, sau altfel decât la școală. Fiecare copil a primit atenție. S-a simțit important. Unii dintre ei poate pentru prima dată în viață.

Ce le-ai recomanda celor care au trăit o schimbare similară într-un an ca 2020?

Să fie deschiși, să accepte ușor schimbarea și să încerce să învețe și să absoarbă tot, ca un burete. Mie îmi trebuie un pic de cârlig de siguranță să pot să fac ceva, pentru că fără el, nu am suficientă încredere în mine, nu reușesc să fac lucrurile așa cum ar trebui. Dar dacă primesc, dacă găsesc  acel cârlig, sunt dispusă să învăț orice este nevoie ca lucrurile să funcționeze.

Articol realizat de Elena Nicolae 

Un an 2020 mai provocator ca niciodată pentru educația copiilor noștri. Avem acum nevoie de fiecare strop de ajutor. Susține activitățile Fundației Noi Orizonturi și direcționează gratuit 3,5% din impozitul pe venit din anul 2020 pentru a face în continuare o diferență pozitivă în dezvoltarea copiilor și tinerilor.

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0727 301 245