fbpx

2020 – Sau cum să faci un salt de 10 ani în viitor

27 aprilie 2021

La Fundația Noi Orizonturi există în fiecare proiect momentul „Sorana”. Pentru că toate au o componentă de formare, iar asta este responsabilitatea ei la FNO – să se asigure că există soluții pentru orice nevoie de învățare. În 2020, Sorana a preluat părți importante din proiecte mari: Campioni ai Planetei și EduLab. Dar, cel mai important, a răspuns nevoii de formare prin intermediul online-ului, promovând tehnologii și dezvoltând procese la un nivel pe care nu spera să-l atingă în următorul deceniu.

 
Cine e Sorana?

Sorana Pogăcean a auzit prima dată despre FNO în 2008, pe când era în Polonia, la un internship. Organizația căuta un asistent manager. Se întâmpla în decembrie, iar în ianuarie 2009, proaspăt întoarsă în țară, s-a prezentat la interviul de angajare, pentru a răspunde la o singură întrebare: „când începi?”. A urmat un an pe care-l descrie drept „kamikaze”, în care FNO a dezvoltat de la 19 la 150 de cluburi IMPACT. A crescut și ea odată cu organizația, de la asistent de proiect la coordonator regional pentru toate cluburile din Transilvania. În 2012, a simțit nevoia să facă un pas în afară, pentru a învăța altfel de lucruri. Nu a plecat cu totul. De câte ori a fost nevoie de cineva care să țină un curs sau să contribuie la un material educațional, a fost acolo.

A lucrat cu o altă organizație neguvernamentală și pe urmă în mediul corporatist, de unde a luat niște lecții importante pe care le-a adus la FNO în 2016, când s-a întors pentru a coordona departamentul de formare. Cele mai importante: preocuparea pentru „client” (adică empatia pentru beneficiar) și accesul la resurse care să te ajute să-ți îndeplinești obiectivele. „În 2017, noi deja eram o organizație care făcea cursuri asincron în online, iar asta a venit pentru că eu am avut o experiență despre ce înseamnă să faci deployment de formare la o scară largă și să nu te bazezi doar pe câțiva traineri pe care-i uzezi până când nu mai pot nici ei”, spune Sorana.

Cum contribuie ceea ce faci la succesul organizației?

Rolul meu este să lucrez cu adulții din jurul copilului. Cred că dacă-mi fac treaba bine, adulții vor fi mai conștienți de rolul critic pe care îl au în viața copilului, de nevoia acestuia de a avea o pereche de mâini care să fie acolo pentru el, necondiționat. Adulți capabili să-i ofere copilului un spațiu de învățare adevărat, desprins de zona de frustrare și independent de zona de plăcere. Aici cred că este misiunea mea – să-i ajut pe adulți să își re-clarifice rolul în viața micuților. Să devină sprijin real. Organizația se străduiește să testeze soluții care să fie ulterior multiplicate. Pilotăm tot felul de intervenții, să vedem ce funcționează. Apoi, ne gândim cum să ajungem la mai mulți adulți. Rolul meu este să mă asigur că pilotarea are succes și că învățăm niște lecții care pot fi date mai departe. Să zic organizației: asta merge, asta nu.

Care este cea mai importantă schimbare pe care ai trăit-o în 2020?

Digitalizarea învățării. Online-izarea. Primisem deja misiunea de a digitaliza materialele organizației, dar anul trecut a fost pentru mine un maraton. Am numărat 13 cursuri online pe care le-am pilotat; unele sunt deja la a doua replicare. Învăț despre cum să fie mai eficient genul acesta de învățare. Sunt foarte mândră de proiectul Școli cu ScLipici, pentru că prin el am promovat conceptul de micro-learning.

Conform teoriei învățării, avem nevoie de bucățele foarte mici și specifice de învățare pentru niște situații și contexte clare. Dacă vrei gogoși, te duci online, iei rețeta și le faci. Nu are rost să-ți fac teoria dulciurilor. Nu vrei să-ți vorbesc despre importanța gogoșilor sau cât de fericit te fac. Vrei gogoși. Am încercat să iau teoria asta și s-o aplic la Școlile cu sclipici. Mi se pare că funcționează foarte bine. Mi-e clar că am deschis cumva drumul ăsta legat de cum se face învățare în online. Suntem printre primii care au făcut chestia asta în România.

Cum stăteau lucrurile înainte de 2020?

Noi pur și simplu am furat startul. Eram deja pregătiți pentru această situație și am fost norocoși, pentru că genul ăsta de întorsătură a sorții a pregătit și beneficiarul pentru ceea ce aveam noi de oferit. Adică degeaba știu eu că microînvățarea se întâmplă de 10 ani în SUA, dacă aici lumea nu a fost pregătită să facă tranziția asta. Asta a fost 2020 și învățarea online – o accelerare. Am făcut un salt de 10 ani în viitor. E ca și cum aș spune că suntem în 2031 acum. E fascinant pentru mine să văd că, vrând-nevrând, am apăsat pedala asta.

De ce este importantă pentru tine schimbarea aceasta?

Nu cred că învățarea online poate să substituie învățarea offline, dar cred că este un domeniu extrem de inovativ. Mie, de exemplu, mi-a dat acces la date pe care nu le aveam înainte de 2020. Știu să-ți zic cu nume și prenume fiecare persoană ce a învățat, cât a învățat; care sunt interesele celor mai mulți… Am adunat într-un an date cât n-am adunat de când lucrez în organizație. Și asta doar pentru că am mutat învățarea în online și am avut acces la informație. În offline nu aveam niciun fel de control. Nu știam decât că o persoană pleacă de la cursul nostru cu zâmbetul pe buze. Nu știam dacă și ce aplică. Aici, dintr-o dată, pot să văd și totul este transparent, pentru toată lumea. Eu sunt fascinată de genul acesta de acces la intimitatea învățării oamenilor.

Ce efecte are această schimbare asupra ta și asupra celorlalți?

În 2020, am lucrat mai mult de acasă. Rolul meu înseamnă foarte mult stat la laptop, iar asta m-a făcut de multe ori să mă simt singură. Ca efect pozitiv, încep să mă obișnuiesc cu asta. Nu știu dacă m-aș mai putea întoarce la office hours. Încerc să găsesc vocea potrivită, pentru că nu vreau să predic digitalul, dar vreau să fiu un avocat bun al acestei cauze. Dar mi-e greu. Sunt un om căruia dacă îi spui – „Du-te și dărâmă zidul ăla”, mă duc și-l dărâm. Dar nu mă pune să vorbesc despre importanța dărâmării zidului.

Am tot mai puțină răbdare să lucrez cu instituții ale statului. Mă șochează să văd cât de puțină disponibilitate există pentru colaborare, indiferent de zonă. A fost o foarte mare nevoie în perioada asta de colaborare și nu am găsit-o. Declarativ, ea există, dar realmente să aloci timp și resurse pentru a colabora, asta nu.

Ce ai recomanda altor organizații, altor Sorane care trec prin schimbări similare?

Cred că ce am avut eu nevoie – și am primit – a fost răbdarea și încrederea că ceea ce facem este bine. Noi suntem genul de organizație care tot timpul aruncă buzdugane cam departe și e greu pentru toată lumea să ajungă odată cu noi în direcția respectivă. Dar îmi dau seama că m-a ajutat să știu că e safe în interiorul organizației. Să știu că oricât de greu este, oricât de rea e lumea, cineva o să te ajute să te recalibrezi și să-ți readuci aminte cine ești și de ce faci ceea ce faci. De ce e normal să fie greu și așa mai departe. Și asta pentru mine a contat anul trecut. Că oamenii au fost întotdeauna dispuși să asculte și să mă aducă înapoi. Tribul – ăsta e.

Articol realizat de Elena Nicolae 

Un an 2020 mai provocator ca niciodată pentru educația copiilor noștri. Avem acum nevoie de fiecare strop de ajutor. Susține activitățile Fundației Noi Orizonturi și direcționează gratuit 3,5% din impozitul pe venit din anul 2020 pentru a face în continuare o diferență pozitivă în dezvoltarea copiilor și tinerilor.

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0727 301 245