fbpx

2020 – Despre provocări și șters praf

29 aprilie 2021

Elena Pârvan, Ile, cum o cunosc cei care ajung în VIAȚA, exemplifică perfect esența educației pentru caracter promovată de Fundația Noi Orizonturi. Din beneficiar al taberei de educație prin aventură de la Straja, cu care s-a lansat, în Valea Jiului, FNO, Ile a ajuns asistent manager, iar acum coordonează un proiect VIAȚA special, lansat în plină criză pandemică.

 
Despre Ile

Se întâmpla în 2003, pe când Ile era în clasa a XI-a: atunci a auzit de o tabără oferită gratuit copiilor din Vale. Așa că a aplicat și a ajuns în VIAȚA. I-a plăcut atât de mult încât s-a dus și într-a XII-a. A fost experiența care i-a adus prieteni valoroși din rândul adulților care au facilitat tabăra, iar lucrurile învățate atunci i-au croit, fără să-și dea seama, viitorul.

La finalul liceului știa că vrea să-și continue studiile, așa că s-a dus la Timișoara, dar ceva lipit de sufletul ei în VIAȚA a făcut-o să realizeze, la un moment dat, că își dorește să se întoarcă în Vale. „Era același lucru care m-a determinat cumva și să plec la Timișoara și să mă formez mai departe ca om, să am anumite experiențe: dorința de a face diferența în comunitatea în care am crescut”, mărturisește ea. S-a întors acasă, iar din 2014 lucrează pentru FNO, organizația de la care a început totul. Ile este acum asistent director de program VIAȚA, dar în paralele coordonează programul de Învățământ Dual – în care FNO este parteneră a companiilor Enel și CEZ, și tabără Viața la țară, program lansat în 2020.

 
Cum contribuie programul pentru care lucrezi la succesul organizației?

Prin tinerii pe care-i formăm. În VIAȚA construim caractere și îi facem pe tineri să vadă și să prețuiască valoarea. Poate că fiecare din programele de care mă ocup pune altfel de îmbrăcăminte pe ei, dar ajungem la același rezultat – tineri care transformă lumea mai departe. În proiectele pe care le facem în colaborare cu Enel și cu CEZ mergem mult pe latura de dezvoltare personală a tinerilor, pentru că asta lipsește absolvenților de școli profesionale care vor deveni angajați ai celor două companii. Pe ei îi ajutăm și pe partea de consiliere profesională. Suntem sprijinul lor și cred că suntem și singura lor bulă de aer altfel pe perioada asta de pandemie – adulți cu care pot vorbi la per tu și cu care să se simtă confortabil. Iar pe partea de tabără Viața la țară cred că tot asta facem, dar punem alte straie pe ei. Acolo îi învățăm să se focuseze pe comunitatea lor – în mod deosebit pe patrimoniu – și să vadă lucrurile care sunt chiar sub ochii lor, dar nu-ți dai seama cât de valoroase sunt și cum pot fi date mai departe până nu ștergi puțin praful de pe ele.

Care a fost, pentru tine, cea mai mare schimbare pe care ai trăit-o în 2020?

Creșterea puterii de adaptare și de acceptare. Lucru care a fost cel mai puternic resimțit de mine ca schimbare, asta și pentru că eu sunt de fel mai control freak. Îmi doresc să știu foarte bine, detaliat și să planific ce am de făcut în perioada următoare. Dar valul ăsta de pandemie, care a venit cu reguli ce se schimbă de la o lună la alta, m-a făcut să fiu mult mai maleabilă și să accept cu mai mare ușurință faptul că nu pot să dețin controlul în totalitate asupra oricărui lucru. Asta cumva e la nivel personal. Ce mi-a plăcut să simt, când m-am dus în comunități, este faptul că, deși păstrăm distanța fizic, suntem aproape sufletește unii de alții. Oamenii s-au bucurat extraordinar să ne vadă acolo, să vadă că cineva are curajul să facă ceva pentru copii în perioada asta. Am simțit îmbrățișările, chiar de la distanță. Am simțit o conexiune frumoasă sufletește cu oamenii de acolo. Iar asta e o altă schimbare pe care am simțit-o – ideea de a fi alături de cineva într-un context de criză. A fost o chestie plăcută din ambele puncte de vedere – și al meu ca facilitator care am mers în comunitate și a lor ca și comunitate gazdă.

De ce este importantă pentru tine această schimbare?

Pentru că simt că e pe termen mai lung și are efect și acum asupra vieții mele. Simt că m-a tranformat la propriu și simt că a închegat mai bine relații pe care le aveam, dar cărora nu le dădeam atâta valoare înainte. Poate pentru că mă gândeam că îmi permit oricând să mă văd cu x și y… Acum am simțit nevoia să țin mai aproape prietenii și prin asta mă refer și la colegii de muncă și la colaboratorii din comunități. Nu știu, cred că anul 2020 a evidențiat altfel tot ce înseamnă valori morale. Și mie mi-a dat cu plus. Cel puțin am mai șters praful de pe anumite aspecte care în perioada de dinainte de pandemie nu le vedeam la fel de valoroase, dar pe care acum am învățat să le prețuiesc mai mult.

Ce ai recomanda altor ONG-uri care lucrează în educație și trec printr-o situație similară?

Cred că recomandarea principală ar fi să aibă curaj și să se adapteze la tot ce vine, pentru că nevoile beneficiarilor nu s-au șters odată cu pandemia. Sunt tot acolo și cred că acum sunt mai pregnante decât înainte. Mai cred că acum ar trebui, față de cum eram înainte, să punem un pic mai multă iubire și mai multă afecțiune și schimb de energie și sentimente cu cei cu care lucrăm, pentru că sunt afectați foarte tare și pe latura asta. Dar – curaj! Nu ne oprim din ce facem, pentru că nevoile cresc acum, nu descresc.

 

Articol realizat de Elena Nicolae 

Un an 2020 mai provocator ca niciodată pentru educația copiilor noștri. Avem acum nevoie de fiecare strop de ajutor. Susține activitățile Fundației Noi Orizonturi și direcționează gratuit 3,5% din impozitul pe venit din anul 2020 pentru a face în continuare o diferență pozitivă în dezvoltarea copiilor și tinerilor.

Contact

Sediul Central Lupeni

Bv. Păcii, bl. 5, ap. 9, județul Hunedoara

Ne găsiți și în Cluj-Napoca. 

comunicare@noi-orizonturi.ro

0727 301 245